Petrutza Petruta: Veți rosti din nou:”Bună seara, iubito!”

Bună seara! Maestre, ecoul dvs. este ecoul munților și acest ecou se aude direct în cer. Freamătul omului este transmis prin sârma invizibilă a telegrafului pădurilor ce acoperă munții către Șeful Suprem. Dumnezeu vă vede zbuciumul și o să vă facă bucuria să vă înapoieze glasul pentru că îi plăcea ecoul vocii puternice cu care recitați poeziile. Veți rosti din nou:”Bună seara, iubito!”.

Ecoul strigătului de lup singuratic din poeziile dvs. ajunge la cititori și aceștia îl îmbracă cu speranța și îl întorc înapoi la posesor ca pe un porumbel alb care vestește zorii unei zile în care minunea cuvintelor vorbite se va întâmpla.

Am citit undeva că este nevoie de un mare obstacol pentru a avea un ecou puternic. La dvs. obstacolul există. Soarta a decis ca vocea dvs. să recite poeziile frumoase ale dvs. pe scena lui Dumnezeu, dar v-a dat posibilitatea să rămâneți pe Pământ pentru a construi în livadă o minunată biserică zidită temeinic așa cum zidiți cuvintele în poezii.
Viața, prin iubire se întoarce la viață, iar iubirea dvs. se oglindește în lacrima limpede a ochilor care privesc iubita cu inima.

Să vă ajute Dumnezeu și să ne ajute să vă auziți și să vă auzim ecoul.