Ponta, Kovesi, doctoratele și judecătorii

Cineva mă ceartă cu subînțeles că nu mă implic în scandalul momentului: plagiatul pe care l-ar fi comis Kovesi, șefa procurorilor DNA. Așa este. N-am scris despre acest subiect, așa cum n-am scris niciodată despre posibilul plagiat al lui Ponta. Nu am timp și n-am considerat că merită să stau zile în șir să verific niște teze de doctorat fără să am convingerea că rezultatul la care voi ajunge e corect. Domeniul mi-e străin, cu toate că am copii absolvenți de drept, iar fiica mea cea mare n-a avut la dispoziție anii de studiu necesari pentru a-și încheia un doctorat în drept, început la Sorbona, unde îndrumător de lucrare era chiar rectorul vestitei universități unde a avut o bursă de merit. Ce știu e că o lucrare de doctorat presupune ani grei de studiu, aplecându-te consecvent, tenace, pasionat asupra unei teme de cercetare, fiindcă orice lucrare reală de doctorat e cea care aduce un plus de spirit într-un domeniu. Demonetizarea doctoratului în România a început cu Elena Ceaușescu, femeie aproape analfabetă și a continuat rușinos în zilele noastre când indivizi cu bani sau funcții politice și-au terminat într-un an două facultăți și și-au tras trei doctorate într-o săptămână. Nu știu dacă domnul Vanghelie are unul sau mai multe doctorate, sau domnul Becali, dar dacă ar fi vrut să le aibă, le aveau. Nu știu dacă milionarii agramați care au devenit scriitori în pușcărie au doctorate. Probabil le au. Această tragedie intelectuală umbrește din păcate și așază sub un nedrept semn de întrebare medici, cercetători, oameni din știință din România cu contribuții substanțiale – prin doctoratele lor – la sporirea zestrei naționale de spirit.

Iată motivele pentru care n-am scris niciodată despre doctoratul lui Ponta și nici despre cel al șefei DNA, Kovesi. E prea mult joc de interese aici. Lui Ponta i-am reproșat întotdeauna modelul de ascensiune Băsescu, personajul cel mai toxic din politica românească. I-am reproșat ”pactul de coabitare” care l-a readus pe culmile exersate ale obrăzniciei și tupeului pe cel demis de 7,4 milioane de alegători. I-am reproșat lipsa oricărei inflexiuni de sinceritate și trăire patriotică din discursul politic. Vocea lui n-are atingere cu trăirea sinceră. Așa simt eu. Minciuna îl învelește constant iar în sosul ei se simte confortabil. L-am considerat și-l voi considera mereu o hahaleră isteață, incapabil să urce la nivelul cerințelor patrioților acestei țări. Laurei Codruța Kovesi i-am reproșat alăturarea de același personaj toxic Băsescu și suirea în carieră prin cuplul Băsescu-Ponta. De ce e protejat în continuare Băsescu și dus simbolic la tribunal pentru cauze minore și nu pentru uriașele furturi și trădări de care e suspectat? De ce intră la pușcărie doar patru luni, într-un fel de mic concediu, fratele Mircea? De ce au lungit procurorii cercetările, când șpaga era dovedită, până când fratele care se mișca în lumea interlopă a făcut 60 de ani? Am sperat că începe să se miște ceva într-o lume jefuită și furată jegos 26 de ani, iar cei care-au nenorocit țara, să răspundă și să dea înapoi. Încă mai sper că marea curățenie a început. Suntem țara care a intrat fără milionari în istoria de după 89 și a produs pe bandă rulantă milionari și miliardari, nu din oameni de afaceri, ci din politicieni care n-au avut în viața lor o firmă și un salariat. Doar bodyguarzi, secretare, șoferi plătiți de mine și de tine.
Nu mă interesează cu prioritate doctoratele, cu toate că furtul intelectual și mimarea unei cercetări sunt mai rele și mai rușinoase decăt furtul de portofele în tramvai. Cei pricepuți și îndreptățiți vor face sper lumină, iar hoții trebuie să plătească. Dar ce ne facem cu celelalte forme de cancer? Elena Udrea, una dintre cele mai bogate femei din Europa, face un fel de dans de călugăriță la ușa unui stabiliment erotic și se visează șefa comisiei parlamentare de control al SRI. Nu-i exclus, la cum votează conaționalii mei, s-o aflăm iar în Parlament. Băsescu se vrea premier. Nu-i exclus să fie. Iată ce mă îngrijorează și scârbește. Sunt doar procurorii aici, sau și judecătorii? Cert e că suntem și noi, votanții anonimi, în cercul vinei.
Că o firmă străină, israeliană, în concubibaj cu altele românești, nestrăine de personajele de mai sus, dau bani grei pentru spulberarea DNA-ului, sau suprimarea chiar a celei indentificate acum – sper că pe drept, dar nu-s convins – ca pericolul numărul unu pentru mafie, e fapt dovedit. E Kovesi ce lasă să se înțeleagă că e? Mi-e neclar. Ce ne facem însă cu sutele de dosare trimise în fața judecătorilor? Suspectăm procurorii de întârzierea unor anchete. Dar ce ne facem cu judecătorii care fac scăpați, printre literele paragrafelor de lege, marii bandiți care au jefuit România? Lanțul se încheie cu ultima verigă – judecătorii. Pe judecători cine-i caută la ”doctorate”, fiindcă prea puțini vorbesc despre ei, iar cei care o fac e spre a-și ”exprima deplina încedere” și a-i tămâia mieros?