Prof.univ.dr. Florentin SCALEŢCHI: 1 DECEMBRIE 2018 – 100 DE ANI DE LA MAREA UNIRE

 

– Prezenţă a O.A.D.O. –

Sâmbătă, 06 octombrie 2018, anul centenarului, am fost martorul unui eveniment cu totul deosebit, organizat nu departe de Bucureşti, la 30 km. depărtare, în comuna Comana, judeţul Giurgiu, în Mănăstirea care poartă acelaşi nume, construită peste sanctuarul multora din eroii naţiunii noastre care şi-au dat viaţa pentru reîntregirea neamului românesc. Istoria de necontestat a acestei Mănăstiri depăşeşte cu mult sărbătoarea centenarului Marii Uniri, motiv pentru care, fără să insist prea mult, am să prezint pe scurt, istoria de secole a acestui aşezământ.
Odată ce treci de bolta turnului clopotniţă al Mănăstirii, îţi apare în faţă o biserică neobişnuită, reclădită la mijlocul secolului al XIX-lea de Johamm Schlatter, poreclit arhitectul mănăstirilor, care a folosit parţial bazele şi unele ziduri ale bisericii ctitorite în timpul domnitorului Radu Şerban, la începutul secolului al XVII-lea (1601-16011). La rândul lui, acesta a ctitorit biserica sa şi clădirile din jurul ei pe locul unde se afla o Mănăstire datând din vremea domnitorului Vlad Ţepeş, la jumătatea secolului al XV-lea. De-a lungul timpului, au fost efectuate şi lucrări de restaurare, una dintre cele mai importante fiind cea ordonată şi plătită de Şerban II Cantacuzino, vărul domnitorului Constantin Basarab Brâncoveanu (1688-1714). Ochiul atent, chiar dacă nu aparţine unui specialist, observă urmele arhitecturii brâncoveneşti, aşa cum este un foişor cu o terasă, de unde se deschide o splendidă perspectivă asupra Deltei Neajlovului şi a împrejurimilor comunei Comana. La 15 decembrie 1863, în urma actului de secularizare a averilor mănăstirilor închinate, biserica Mănăstirii Comana a devenit biserică de mir, iar câţiva ani mai târziu, în timpul războiului de independenţă (1877-1878), Comana a fost locul de refugiu al administraţiei locale din oraşul Giurgiu, afectat de bombardamentele otomane.
O jumătate de secol mai tâziu, între anii 1926-1932, din iniţiativa reginei Maria, în incinta Mănăstirii a fost construit un mausoleu, unde au fost depuse osemintele a 866 militari de toate etniile, dintre care 51 români au fost identificaţi şi aşezaţi în partea centrală a mausoleului, iar în firide au fost aşezaţi alţi 42 militari români. Şi azi, în plin secol XXI, pentru Comana, dar şi pentru toţi românii, acest mausoleu este un simbol al jertfei soldaţilor români care au luptat pentru unire, pentru făurirea României Mari, făcând ca în timpul primului război mondial, mai precis în 1916, malurile Deltei Neajlovului să fie udate mai mult de sânge românesc decât de apa ploilor.
De menţionat este şi faptul că în sala din incinta Mănăstirii Comana, marele Voievod Mihai Viteazu a stabilit strategia de apărare a ţării împotriva otomanilor, alegând ca loc de bătălie zona mlăştinoasă a Neajlovului, moment cunoscut în istorie ca Bătălia de la Călugăreni (august 1595).
Într-o adunare deosebit de aleasă şi numeroasă, de câteva sute de oameni, şi o coordonare profesională făcută sub bagheta unui om cu suflet mare şi patriot, în persoana domnului Nicu CRISTESCU, un personaj activ în viaţa publică românească, un vechi şi important militant al Masoneriei Române, am întâlnit trei generaţii de români, de la veterani de război, la foşti şi actuali oameni politici, până la copii de şcoală generală, care mi-au dat senzaţia şi certitudinea că România dăinuie activ prin fiii ei de ieri, de azi şi de mâine.
Aici, în incinta Mănăstirii, există probabil unul dintre cele mai mare osuare ale ţării, mărturie că jertfa pentru unitate naţională şi recunoaştere naţională şi internaţională a însemnat până la urmă sacrificiul suprem!
Evenimentul a avut toate ingredientele unei manifestări menite, în an centenar, să elogieze şi să cinstească memoria eroilor noştri, patrioţi adevăraţi ai neamului.
Am văzut un montaj de imagini relevante, cu diverse momente din istoria mai veche dar şi mai apropiată timpurilor moderne. Am avut ocazia să renaştem, atât în imagini, cât şi în realitate, atmosfera din perioada anului 1918, prin cele trei holograme cu imagini din timpul războiului de independenţă, din care nu a lipsit Regina Maria, prezentă şi ea pe front în calitate de sanitar, cele trei tunuri reconstruite la mărime naturală, precum şi plutonul de soldaţi echipaţi cu uniforme ale acelor vremuri şi dotaţi cu armamentul specific, din care nu a lipsit sanitara de seriviciu.
Un sobor de preoţi au ţinut un tedeum, o slujbă de pomenire şi cinstire ai acestor mari eroi ai ţării, iar la final s-a cântat veşnica lor pomenire.
S-au depus coroane de flori la osuarul din incinta capelei.
S-a ţinut un moment de adâncă şi respectuoasă reculegere pentru aceşti eroi martiri.
După un spectacol susţinut de o trupă de mici fluieraşi şi câţiva cantautori, am asistat la prezentarea uniformelor militare şi a gradelor fiecărui soldat, subofiţer sau ofiţer, specifice timpului şi locului de luptă.
S-au ţinut şi alocuţiuni de către diverse personalităţi, printre care un veteran de război, domnul Cristescu şi subsemnatul, ca invitat în calitate de Preşedinte fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului .
Am încheiat frumosul eveniment cu o masă câmpenească, unde am primit broşuri care atestă, prin conţinut şi imagistică, esenţa istoriei pe mai multe veacuri ale acestui vechi monument de cult.
În încheiere vreau să menţionez că de-a lungul acestui an am participat la mai multe manifestări ocazinate de centenarul Marii Uniri, însă la Comana am fost martorul unui eveniment cu adevărat excepţional, cu mult peste ce mi-a fost dat să văd până la acest moment.
Organizatorii merită din plin felicitări şi aplauze la scenă deschisă pentru această reuşită!!!