Rona Hartner a murit la vârsta de 50 de ani, după o lungă și dificilă luptă cu cancerul. Actrița s-a confruntat în ultima perioadă cu probleme grave de sănătate, la plămâni și creier, iar apropiații acesteia sperau la un miracol. Dumnezeu să o odihnească, condoleanțe familiei!
Actrița și-a trăit ultimele momente alături de familie, iar anunțul trist a fost făcut de sora ei, Rinda Hartner.
Imelda Antonescu, una dintre prietenele Ronei Hartner a confirmat vestea decesului artistei, într-un mesaj emoționant, pe Facebook.
”Rona a fost lumină. A fost cel mai curajos și cel mai luminos Om pe care l-am cunoscut vreodată. Nu se dădea în lături de la nimic, dansa, cânta, picta, juca, iubea… toate cu aceeași bucurie.
Împărțea totul cu cei de alături. Mai puțin tristețile – erau singurele care le ținea pentru ea. În rest… dădea totul și se dădea cu totul. Ne-am cunoscut aproape copile și niciodată în toți anii aceștia Rona n-a fost altfel. Nu a schimbat-o nimic. Niciodată!
Se supără rar, era toată lumină și zâmbet și bucurie. Și așa va rămâne! Lumină, și zâmbet și bucurie! Chiar dacă a plecat puțin să se odihnească, Rona rămâne aici. Mereu o voi povești frumos, cu bucurie.
Mereu îmi voi aduce aminte de râsul ei puternic, de hainele colorate, de felul ei curajos de a fi, de muzică, de lumina și iubirea ce o făcea să fie Ea. Zbor lin spre lumină, fată dragă! Rămâi parte din lumea mea mereu!”, a scris prietena Ronei Hartner.
În urmă cu câteva luni, Rona Hartner a fost diagnosticată cu cancer la plămâni și creier. Deși boala era în stadiul patru, Rona Hartner nu a renunțat să lupte și să spere că va învinge din nou cancerul, mai ales cu ajutorul credinței.
”Am o tumoare de 5 cm la plămâni și 7 tumori pe creier. Medicii mi-au descoperit la plămâni o tumoare de cinci centimetri, cele pe creier sunt mici, de 15 mm fiecare, dar sunt șapte, și la glandele suprarenale au văzut metastaze. Aceste tumori nu sunt operabile. Tratamentul îl voi face în Franța. O să urmez nu citostatice, ci imunoterapie, e mai suportabilă“, a declarat Rona Hartner pentru Playtech.
Artista privea această nouă încercare drept un test divin și crede că rugăciunile și atitudinea pozitivă o vor ajuta și de această dată în lupta cu boala.
„Boala e în stadiul patru, nu e bine. Când ești bolnav, te abandonezi lui Dumnezeu. Nu știu ce deznodământ o să aibă această nouă boală, pneumonie, metastaze la cap, cancerul se comportă cam agresiv, dar Dumnezeu e mare, îl rog pentru un miracol, în fiecare zi fac rugăciuni: «Cancerule, ieși din mine!». N-am terminat misiunea pe pământ, am o voință proprie“, a mai spus Rona Hartner pentru sursa citată.
În urmă cu patru ani, Rona Hartner s-a vindecat de cancer la colon.
___________________
Seducătoare, frumoasă, zvăpăiată ca la vârsta fragedă a șotronului, cu atâta energie că, dacă și-ar pune mintea, ar dărâma munții, cum se zice.
S-a născut la 9 martie 1973, în Bucureşti, într-o familie de intelectuali, cu tatăl inginer proiectant şi mama economistă, ambii pasionaţi de pictură şi muzică, şi-a copilărit într-o casă superbă, cu pereţii zugrăviţi în stilul picturii lui Miro sau a lui Kandinski, cu vitraliile de la geam făcute de mama sa şi cu mozaicuri colorate pe holuri.
De la ei a moştenit şi ea şi sora sa pasiunea pentru muzică şi pictură. Ca să-i ocupe timpul şi să nu facă alte năzbâtii, părinţii au îndemnat-o să studieze violoncel, pian, chitară, canto, sculptură şi limbi străine: engleză, franceză, olandeză şi mai ales germana. La un moment dat, ea şi sora sa, aveau câte 17 profesori fiecare!
Din 1979 şi până în 1991 a fost eleva Liceului German din Bucureşti. De mică îşi dorea să devină actriţă, făcuse ceva teatru la Liceul German şi visa să dea la ATF. La 18 ani, face pregătire cu George Ivaşcu, dă examen, ia două probe, dar pică la ultima.
Ca să nu piardă vremea, urmează un an de teatru la Universitatea Titu Maiorescu, unde o cunoaşte pe Sanda Manu, care îi prezice: „Din toată clasa, numai tu o să faci meseria asta!”.
Mai apoi o cunoaşte pe Olga Tudorache, care-i dă o palmă (la propriu) că a găsit-o la barul facultăţii, şi pe Andrei Şerban, care, la rându-i, o încurajează: ”Ai să fii o mare actriţă”. Şi nu i-a dezamăgit!
Începând cu anul 1992 începe să studieze la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti. Patru ani mai târziu, regizorul francez Tony Gatlif îi dă rolul principal în filmul ”Gadjo dilo” (Străinul nebun), care s-a filmat în România, după ce, în prealabil, regizorul făcuse casting în cinci ţări, vizionând cam 5000 de actriţe, pe Rona asemuind-o cu Jeanne Moreau.
Pentru acest rol a trebuit să piardă 10 kilograme, să fumeze câte 3 pachete de ţigări pe zi, ca să-şi răguşească puţin vocea, să înveţe franceză şi romanes şi să se mişte şi să danseze ţigăneşte. Dar a meritat cu prisosinţă!
Filmul a avut un succes nebun în toată lumea, a câştigat 20 de premii pentru cel mai bun film, iar ea 7 premii pentru cea mai bună actriţă, printre care şi Leopardul de Aur (Premiul special pentru interpretare) la Festivalul Internaţional de Film de la Locarno.
De aici mai departe rolurile încep să curgă: în 1996 joacă în co-producţia franco-română ”Asfalt-Tango” regizat de Nae Caranfil, în 1997 pleacă în Franţa pentru a juca în thrillerul ”Nekro” în regia lui Nicolas Masson, iar în 1998 revine în ţară pentru un rol în filmul ”Dublu extaz” al lui Iulian Mihu.
Începutul anului 1999 o găseşte în plin scandal mediatic, inventat şi iniţiat de Corneliu Vadim Tudor. Un episod al scandalului se consumă în emisiunea ”Marius Tucă Show”, unde, la un moment dat, hărţuită şi vexată de atitudinea şi insinuările lui Vadim, Rona părăseşte brusc studioul şi la scurt timp şi ţara, stabilindu-se la Paris.
Se căsătoreşte cu dansatorul şi actorul argentinian Rocco Sedano, au împreună o fată, şi divorţează la fel de repede cum s-a căsătorit.
De atunci joacă în peste 20 de filme, scoate albume bine primite pe piaţa muzicală şi face naveta Bucureşti-Paris implicându-se în zeci şi zeci de proiecte muzicale şi emisiuni de divertisment la mai multe televiziuni din ţară.
