Scriitorul Marian Malciu. Interviu consemnat de Rita DRUMEȘ

Pe scriitorul, profesorul, Marian MALCIU l-am întâlnit cu ceva ani în urmă, mai exact în 2007, pe unul dintre site-uri-le de socializare, în vogue la acea vreme, sub pseudonimul de “Tăunul” și cum m-a mirat încă de la început alegerea acestui pseudonim mi-am început interviul cu întrebarea firească, spun eu, de unde și până unde adoptarea acestui pseudonim.Apoi întrebările au curs în mod firesc, de aceea cred că cel mai bine este să las cititorii să se convingă singuri:

  1. 1.      Rita DRUMEȘ:

Domnule profesor Marian Malciu sînteţi cunoscut, pe internet, sub pseudonimul de “Tăunul”. De unde până unde acest pseudonim?

Distribuie prietenilor

         Marian MALCIU :

Aşa m-a numit, pentru prima oară, soţia mea. Eram prieteni. Citisem amândoi, cândva, în adolescenţă, romanul « TĂUNUL »  de E. L. Voynich. Amândoi am fost impresionaţi în acea vreme şi, recunosc, îmi place şi acum la fel de mult. L-am recitit în urmă cu doar trei ani. Într-un anume moment, după un dialog pe anumite teme, nu prea obişnuite la vârsta noastră ori la relaţia existentă între noi, prietena mea (cea care mi-a fost soţie şi este mama copiilor mei) a exclamat : TĂUNULE ! Era încruntată şi mă ţintuia cu o privire înflăcărată, pe care n-o voi uita, ce exprima surprindere, mândrie şi admiraţie. Mă asemuia personajului principal. Intrând pe internet, în urmă cu vreo şase-şapte ani, se cerea un pseudonim, aproape obligatoriu. Eu aveam chiar nevoie. Comentam cu regularitate la « Jurnalul Naţional », într-o rubrică pretenţioasă condusă şi susţinută, cu duşmănie parcă, de jurnalistul Ion Cristoiu. Pe vremea aceea îl « toca » pe actualul preşedinte al României, Traian Băsescu! Deci, a se înţelege, am ales pseudonimul în cauză în amintirea soţiei mele, plecată în lumea cea veşnică în urmă cu 16 ani, nu pentru a-mi justifica atitudinea raportată la încălcări monstruoase ale legislaţiei şi moralei…

  1. 2.       Rita DRUMEȘ:

Aţi dus mai bine de 30 de ani o viaţă mai mult cazonă, ca profesor într-o şcoală militară. Cum se împacă acum prozatorul, poetul, din dvs. cu omul riguros ?

          Marian MALCIU :

Vă înţeleg nedumerirea, însă vă pot spune că rigurozitatea nu este întotdeauna apanajul durităţii. Chiar dacă mi-am desfăşurat activitatea ca militar, ceea ce presupune într-adevăr  o viaţă cu un grad sporit de austeritate, disciplină riguroasă, dar asumată, nu înseamnă că sufletul meu a suferit modificări în acest sens. Şi astăzi sînt riguros şi disciplinat în viaţa de toate zilele, în tot ce-mi planific şi execut, fireşte la alegerea mea, dar, subliniez, am fost şi rămân un romantic prin excelenţă şi nimic nu-mi poate schimba această structură. Sînt riguros cu ceea ce înţeleg că trebuie să nu contravină moralei, regulilor de convieţuire în spaţiul socio-politic în care sîntem ancoraţi. În altă ordine de idei, sînt tributar unei structuri sufleteşti în care cuvântul de ordine este iubirea de aproapele, sensibilitatea faţă de universul uman şi spiritual peste care guvernează Cel pe care-L consider a fi „făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute…”!

    3.  Rita DRUMEȘ:

Aţi debutat ca scriitor în 2008 cu „Femeia, eterna poveste”, i-au urmat romanul “Ispita” în 2009, „Chemarea Destinului” în 2010, ”Urme de dragoste” 2011, ce a urmat ?

         Marian MALCIU :

Aici este foarte simplu de răspuns: a urmat „Dor de Bucovina”. Aşa cum exprimă poetul, prozatorul, criticul literar, Emilian Marcu, „Cartea Dor de Bucovina încearcă, dar şi reuşeşte, să ne aducă în suflet tărâmul mult visat, tărâmul de legendă, dar şi de amarnică şi lungă suferinţă”. Este, dacă doriţi, mai mult decât o carte de impresii, un album, un ghid, un jurnal de călătorie ori un roman-reportaj. „Este câte ceva din fiecare, atâta cât să ne cuprindă un dor fără de saţiu, dor care să ne însoţească mereu. Dar cel mai important lucru din această carte este faptul că autorul prezintă mereu oameni, oameni cu feţe luminoase, oameni de omenie.” (Emilian Marcu)

  1. 4.       Rita DRUMEȘ:

Faptul că aţi lucrat şi cunoaşteţi sistemul juridic românesc v-a ajutat să vă creionaţi personajele din rândul poliţiştilor,  procurorilor,  judecătorilor şi avocaţilor sau ele sînt doar pură ficţiune ?

            Marian MALCIU :

Se spune că, în general, literatura este ficţiune. Ei bine, după umila mea părere, nu întotdeauna această afirmaţie este corectă. Fac această afirmaţie din convingerea că autorul, indiferent cine este acesta, se inspiră din viaţa de toate zilele, fie ea trecută, prezentă ori viitoare, potrivit previziunilor sale. Experienţa sa personală şi a semenilor săi, izvoarele istorice de tot felul şi din orice domeniu, propria sa cultură generală şi de specialitate, îi permit să creioneze personaje, acţiuni ori inacţiuni, situaţii limită şi rezolvarea acestora într-un fel sau altul, după propria sa voinţă, în funcţie de ceea ce şi-a propus să evidenţieze în scrierea sa. Desigur că, în cazul meu, cunoaşterea sistemului juridic românesc cât şi cunoştinţele mele de specialitate, alăturate cunoaşterii activităţii oamenilor din instituţiile statului, abilitate să exercite atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, urmărirea, descoperirea, prinderea, cercetarea, judecarea şi pedepsirea autorilor de fapte cu caracter infracţional, în condiţiile legii, m-au ajutat în foarte mare măsură să creionez asemenea tipuri de personaje. Este, dacă vreţi, o abilitate căpătată în timpul executării sarcinilor de serviciu şi, mai ales, în timpul elaborării documentelor de învăţământ la diferite discipline.

  1. 5.      Rita DRUMEȘ:

În “Urme de dragoste” personajul principal feminin este de etnie rromă. În vremuri în care etnia rromă comite multe ilegalităţi, dar îi sînt puse şi multe în spate, cum ar trebui să interpreteze cititorii gestul dvs., ca pe unul de curaj, al unui justiţiar mai înainte de orice sau al unui scriitor care se bazează pe factorul psihologic, reuşind să stârnească astfel curiozitatea cititorului?

            Marian MALCIU :

Da… O întrebare pe care mi-au pus-o unii dintre cititori. Şi mă bucur că aţi formulat-o, pentru că am ocazia să-mi expun motivele care m-au determinat să aleg acest subiect cu un anumit personaj principal feminin. Motivele sînt mai multe şi aş porni de la cel potrivit căruia consider că toţi oamenii au un loc sub soare pentru că ne-am născut egali. Am lucrat într-un domeniu care mi-a oferit prilejul de a intra în contact cu oameni ce au intrat sub incidenţa legii din multe motive, provenind din diverse categorii sociale dar şi din etnii diferite. Etnia rromă a fost una din cele în care se pătrunde mai greu ca să-ţi formezi o justă cunoaştere a tipologiei indivizilor ce o alcătuiesc.

Nu ştiu dacă este vorba de curaj şi nici de încercarea de a fi justiţiar sau de stârnirea interesului cititorului sau, poate, cine ştie, câte puţin din fiecare însă, conjunctura mi-a servit, ca sa zic aşa, apa la moară. Aşa că am conturat acest subiect dezvoltându-l într-un roman ce a curs dezvăluind publicului aspecte ce ţin de viaţa unei etnii mai greu adaptate rigorilor societăţii dar care, nu e cu nimic mai prejos decât altele. Oamenii acestei etnii s-au născut egali cu toţi oamenii pământului în faţa lui Dumnezeu. Că destinul lor a fost altfel decât a fost al nostru, nu ne dă nouă niciun drept să-i privim de sus şi să-i tratăm altfel decât pe semenii noştri. Nu ei sînt vinovaţi – ca etnie, familie ori persoană – de lipsa educaţiei şi culturii, de marginalizarea la care au fost supuşi de societate şi de legile acestei societăţi, româneşti ori europene.

       6.  Rita DRUMEȘ:

Ultima dvs. carte, care se află sub tipar,  “Captiv pe tărâmul copilăriei”, începe cu un motto al filozofului italian Francesco Orestano: „omenirea aleargă fără încetare să-şi potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumuseţe, de perfecţiune”, corelând această afirmaţie cu raiul copilăriei în care fiecare om rămâne captiv, reîntorcându-se către acesta atunci când simte nevoia de a se regăsi.

    –  Cartea este urmarea acestor întoarceri pe tărâmul copilăriei sau aţi dorit să lasaţi copiilor o culegere de povestiri presărată cu sfaturi utile ?

    –  Personal, de câte ori în viaţă aţi simţit nevoia să vă regăsiţi pe tărâmul copilăriei şi cum s-au sfârşit aceste călătorii, ce efect au avut în viaţa dvs. de adult ?

              Marian MALCIU :

          –  Această carte am scris-o din dorinţa de a prezenta copiilor povestiri inspirate din viaţa lor reală, din ceea ce îi înconjoară, pe cât posibil, cu acţiuni desfăşurate pe pământul patriei lor, după obiceiurile acestui pământ străbun, ale strămoşilor neamului românesc. Sînt revoltat să constat că în librării sînt foarte multe cărţi de basme, poveşti şi povestiri traduse din autori străini. De regulă, sînt frumoase ca aspect, viu colorate, atractive, cu hârtie excelentă, dar foarte scumpe pentru majoritatea familiilor de români. Avem o multitudine de autori mai vechi sau mai noi. Ei bine, doresc să mă înscriu, dacă va fi posibil, prin munca mea, în rândul celor noi. Am dorit şi sper că am reuşit să realizez o carte cu povestiri atractive, dar şi cu sfaturi utile pentru copii. Uneori nu sînt suficiente ori convingătoare cele primite în familie, din nefericire.

        –  Am simţit de multe ori nevoia să mă reconectez la tărâmul copilăriei, deşi, vă imaginaţi, prin anii ’50 nu aveam noi, românii, parte de o copilărie fericită. Totuşi, amintindu-mi de jocurile din copilărie, de libertatea pe care o aveam, de sfaturile şi intervenţiile părinţilor în anumite situaţii, de acele mici satisfacţii pe care sărbătorile creştineşti ni le ofereau, de gama largă a deprinderilor căpătate în activităţi gospodăreşti, alături de părinţi ori de fraţii mai mari, mă înarmam cu răbdare, credinţă şi ambiţie pentru a depăşi greutăţile de orice fel. Exemplul de muncă, onestitate, dragoste, dreptate şi adevăr al celor din familie, era puternic înrădăcinat în memoria mea şi aşa a rămas până în prezent. În plus, exemplul dascălilor din clasele primare şi din următoarele au avut, întotdeauna, înrâurire benefică. Au fost, în mare parte, modele şi repere de viaţă pentru mine. Drept urmare, viaţa de adult s-a adăpat adeseori din seva copilăriei.

       7.  Rita DRUMEȘ:

Într-o societate în care trivialul şi moartea vând cel mai bine, dvs., pentru cine scrieţi, având în vedere că scrierile dvs. sînt concepute pe eşafodajul celor clasice?

          Marian MALCIU :

          Nu m-a interesat să urmez sau nu modelul clasic ori alte modele. Nu suport acea categorisire de „şaptezecişti”, „optzecişti”, „douămiişti” etc, mai ales în poezie. Nu sînt adeptul teoriilor lor, teorii sub acoperământul cărora sînt o mulţime de poeţi şi destui prozatori, din nefericire, care-şi etalează carenţele în cunoaşterea şi folosirea gramaticii limbii române şi a semnelor de punctuaţie, dar care publică volume de autor. Nu agreez aşa numitele „licenţe” în îmbogăţirea limbii şi nici neologismele. Limba noastră este extrem de bogată. Prin multitudinea de adjective, adverbe, substantive ce pot deveni epitete ori metafore, poate descrie orice stare fizică, spirituală ori de altă natură, poate înfăţişa în orice situaţie fenomene cunoscute ori inventate, orice trăire şi poate scoate în evidenţă anumite trăsături caracteristice ale oamenilor. Gramatica limbii române permite apropierea ori depărtarea acţiunii, captând cititorul, aducându-l exact în locul şi în timpul desfăşurării acesteia. Eu scriu după cum simt şi, bineînţeles, după cum mi-a dăruit Creatorul suprem posibilitatea să o fac. Nu forţez cuvântul ori expresia, nu imit pe nimeni. Dacă cineva m-a asemuit, parţial, prin tematicile abordate sau poate prin maniera de a-mi construi conţinutul ori mijloacele artistice la care am apelat, cu Rebreanu ori cu Topârceanu, Eminescu, Sadoveanu, Macedonski ori Nichita Stănescu, este  măgulitor pentru mine. Mă bucur că pot ajunge, arareori, aproape de umbra lor, dar atât. Nu mă încadrez într-un curent literar anume pentru că nu sînt profesionist în arta creaţiei.

      8.   Rita DRUMEȘ:

Aveaţi în pregătire o carte pe care doreaţi să o intitulaţi “Culese din instanţă”. Ce s-a întâmplat cu acest proiect ?

            Marian MALCIU :

Nu s-a întâmplat nimic deosebit. Doar am amânat scrierea acestei cărţi în favoarea alteia… Am fost în tabăra organizată de Asociaţia „Universul Prieteniei” la Câmpulung Moldovenesc. Era în vara anului în care hotărâsem să scriu din notiţele adunate despre instanţe. Mi-au plăcut locurile şi oamenii din Bucovina atât de mult încât, ca o maşinărie bine programată, m-am apucat de lucru. Am cunoscut oameni adevăraţi şi mi-am făcut prieteni adevăraţi acolo. Cu durere şi mare părere de rău, îl amintesc aici pe scriitorul Vasile  Sfarghiu, plecat în veşnicie acum aproape două luni. Un mare om, un mare iubitor al pământului natal şi un minunat prieten! Mi-a oferit mai multe cărţi scrise de către dânsul şi soţia domniei sale, pentru a-mi îmbogăţi bibliografia necesară scrierii volumului „Dor de Bucovina”. Îi sînt recunoscător. Dumnezeu să-l ierte! A fost omul care, la una din lansările acestei cărţi, în sala plină a Casei de Cultură din Câmpulung Moldovenesc, m-a „adoptat la bucovinism”!               Nu doream să se şteargă mulţimea de emoţii în timp. Instanţele pot aştepta. Rămân în actualitate cu toate aşa zisele reforme ale justiţiei româneşti. Alte vremuri, aceleaşi năravuri! Apoi au apărut alte priorităţi şi alte probleme care m-au ţinut departe de sălile de judecată, izvorul inspiraţiei mele pentru acel volum de nuvele. Proiectul se va realiza până în toamna anului viitor, dacă Dumnezeu îmi va da viaţă şi puterea să scriu.

     9.  Rita DRUMEȘ:

Înainte de 1989, Constantin Crişu, procuror la acea vreme, a scris o astfel de carte în care adunase 18 povestiri din instanţă.

Pe aceeaşi linie va merge şi cartea dvs.?

            Marian MALCIU :

Nu am ştiut că domnul Constantin Crişu a scris o astfel de carte. Cunosc, din scrierile sale, pe cele având ca subiect Codurile Civile şi de Procedură Civilă, Codul Fiscal şi de Procedură Fiscală cu Normele de aplicare în acest domeniu, adică numai cărţi de specialitate. Se înţelege că nu ştiu în ce manieră a organizat povestirile sale din instanţă. Regret!

          Rita DRUMEȘ:

Da, a scris și un alt gen decât cel cu care sînteți obișnuit.Cartea se numea “Dialoguri incredibile” și cuprindea, după cum am mai spus,  un număr de 18 povestiri adunate din instanță.

   10.   Rita DRUMEȘ:

Cititorii vă cunosc mai mult ca pe un romancier şi mai puţin ca pe un poet, însă dvs.  aţi scris şi poezie, de aceea vă întreb care dintre poeziile dvs. vă este mai dragă, mai aproape de suflet şi de ce ?

            Marian MALCIU :

Nu mă pot cunoaşte ca poet pentru că nu am publicat niciun volum de poezii. Da, este adevărat, scriu poezie. Mă cunosc, în postura de poet, cei care au citit o parte din creaţiile mele postate pe internet. Sînt extrem de puţini autorii de proză ori de dramaturgie care să nu fi scris şi poezie! Nu pot afirma că una din poeziile mele îmi este mai aproape, mai dragă, în raport cu celelalte. Eu scriu din suflet şi pentru suflet. Drept urmare, toate îmi sînt aproape de suflet. Sper că veţi avea ocazia să vă convingeţi…, citind volumul meu de versuri, primul şi, foarte probabil, unicul, sub titlul “Celei ce nu mai este”. Va fi tipărit şi publicat, cel mai probabil, în toamna acestui an. Nu voi uita să vă ofer un volum. Cu domnia voastră am mai făcut schimb de cărţi şi, cel puţin eu, am fost încântat.

    11.   Rita DRUMEȘ:

La cititorii de pe internet m-am referit și eu.În ce privește schimbul de cărți, vă mulțumesc anticipat.Dacă ar trebui să-l caracterizaţi într-o frază pe scriitorul Marian Malciu, ce aţi putea spune despre acesta?

             Marian MALCIU :

Să-l caracterizez pe M. M. ca scriitor… Grea întrebare! Este grea pentru că eu scriu după regulile mele… A nu se înţelege că încalc cerinţele impuse de ştiinţa scrierii, a creaţiei literare…

Fraza aceea despre Marian Malciu, ca scriitor, ar suna cam aşa:
          Este scriitorul care nu se dezlipeşte de cititor şi care se străduieşte să ofere acestuia momente ce îl pot interesa, îi pot stârni emoţii, îl pot provoca să analizeze şi să dea dreptate sau să condamne fapte, întâmplări, atitudini ce pot fi întâlnite, la un moment dat, în viaţa de zi cu zi,  deci un scriitor conştient că se află numai şi numai în slujba cititorului.

 

      12.  Rita DRUMEȘ:

 Dar despre omul Marian Malciu? Aveţi vreun dicton după care v-aţi călăuzit în   viaţă ?

          Marian MALCIU :

Vă rog să mă credeţi că-mi este şi mai greu să vorbesc despre omul Marian Malciu. Pe scurt, aşa cum îl cunosc eu, este o fiinţă sensibilă, care socializează uşor şi suferă enorm atunci când a investit încredere şi dragoste, prietenie şi respect, în cei din jurul său, iar aceştia dovedesc, într-un moment sau altul, că învestiţia sa nu a meritat efortul. Este cinstit şi corect în toate împrejurările atâta timp cât ceilalţi îi răspund cu aceeaşi monedă. Nu suportă critica nejustificată, jignirile şi ameninţările lipsite de temei. Se înfierbântă repede, este gata de luptă imediat, ia foc, dar flacăra aceasta se stinge la fel de repede precum s-a aprins. Nu uită niciodată, dar iartă întotdeauna…

Dicton călăuzitor? Mi se pare prea mult. Fiecare om gândeşte în felul său, în funcţie de o mulţime de aspecte pe care, adeseori, doar el le cunoaşte. Părinţii mei mi-au explicat şi m-au educat în spiritul unei zicale potrivit căreia, cel mai bine, este să fii sărac, dar cinstit şi curat. Să fiu bun şi săritor la nevoile semenilor. Să nu fac nimănui rău. M-au convins că numai în acest fel pot pune capul pe pernă fără să mă doară… Au avut dreptate şi respect învăţăturile lor.

     13.  Rita DRUMEȘ:

Aţi fi dorit să vă mai întreb şi altceva ?

            Marian MALCIU :

Cred că întrebările pe care le-aţi formulat sînt suficiente. Totuşi… subiectele pot fi nenumărate. Despre alt gen de preocupări, bunăoară, despre dragoste, prietenie, empatizare, credinţă, istoria de azi şi de mâine a României şi a literaturii, despre instituţiile care diriguiesc literatura română şi sincopele acestora, despre sprijinul pe care tinerii nu-l au în a se manifesta plenar inclusiv în domeniul pe care l-aţi abordat în acest interviu şi despre multe altele. Poate, cândva, vom avea ocazia să mai discutăm.Vă mulţumesc din suflet pentru cele formulate, pentru oportunitatea acordată spre a mă destăinui dumneavoastră, revistei pe care o reprezentați şi, prin ea, dragilor mei cititori!

      14.  Rita DRUMEȘ:

Un gând la final, pentru cititorii dvs.!

              Marian MALCIU :

Cititorilor mei le mulţumesc pentru că există şi sînt aproape de mine în permanenţă! Lor le sînt dator pentru apreciere, susţinere şi încredere.  Pentru ei scriu şi trebuie să înţeleagă, oriunde s-ar afla, că sînt în slujba lor întotdeauna. Le doresc, din tot sufletul, să se bucure de sănătate, dragoste, pace şi lumină!

 

Interviu realizat de

Rita DRUMEȘ

Constanța – iunie 2013