Scrisoare de pe planeta care nu mai e

1 353

 

Pământul s-a stricat definitiv

Cad frunzele în iulie ca-n toamnă

Iar eu devin la rându-mi relativ

Nimic, din ce era, nu mai înseamnă

 

S-a îmbătat Cel  Veșnic la butoane?

Le-apasă strâmb, sau e doar nemilos

Cuprins de ale neiertării toane

Cu muritorii măturând pe jos?

 

Eu cred că-n treaba asta suntem noi

Doar noi am dat de-a dura vreme, rost

Și-am declarat pământului război

Și vom ieși, de data asta, prost

 

Ce-aveți cu Terra că e casa voastră

Ce dracu v-a făcut pământul tot

De-l bateți crunt ca pe o rea nevastă

Și pumni îi dați în coaste și în bot

 

Polii-s de vină, spuneți, se topesc

Ei sau năvală noaptea în grădină!

Nici Dumnezeu, nici polii  nu greșesc

Vă jur că numai voi sunteți de vină

Schimbând, pentru nimic, păduri, lumină

Vindeți azur și cumpărați ruină

Vindeți azur și cumpărați ruină

Pentru un viitor ce n-o să vină

 

Lucian Avramescu, 28 iulie 2018, Sângeru

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.