Pământul s-a stricat definitiv

Cad frunzele în iulie ca-n toamnă

Iar eu devin la rându-mi relativ

Nimic, din ce era, nu mai înseamnă

S-a îmbătat Cel  Veșnic la butoane?

Le-apasă strâmb, sau e doar nemilos

Cuprins de ale neiertării toane

Cu muritorii măturând pe jos?

Eu cred că-n treaba asta suntem noi

Doar noi am dat de-a dura vreme, rost

Și-am declarat pământului război

Și vom ieși, de data asta, prost

Ce-aveți cu Terra că e casa voastră

Ce dracu v-a făcut pământul tot

De-l bateți crunt ca pe o rea nevastă

Și pumni îi dați în coaste și în bot

Polii-s de vină, spuneți, se topesc

Ei sau năvală noaptea în grădină!

Nici Dumnezeu, nici polii  nu greșesc

Vă jur că numai voi sunteți de vină

Schimbând, pentru nimic, păduri, lumină

Vindeți azur și cumpărați ruină

Vindeți azur și cumpărați ruină

Pentru un viitor ce n-o să vină

Lucian Avramescu, 28 iulie 2018, Sângeru