Administrația de la Washington intenționează să detașeze aeronave militare la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, în vederea unor posibile misiuni în contextul tensiunilor din Orientul Mijlociu. În acest scop, președintele Nicușor Dan a programat o întrunire a Consiliului Suprem de Apărare a Țării pentru miercuri, 11 martie 2026, începând cu ora 9:30, fiind urmată imediat de o sesiune extraordinară a Parlamentului României.

Ca urmare a deliberărilor din cadrul CSAT, deputații și senatorii au fost convocați în plen reunit pentru a evalua și a valida solicitarea privind accesul trupelor americane la facilitatea militară din județul Constanța.

În urma consultărilor cu membrii CSAT, șeful statului a autorizat „intrarea și staţionarea în România a Forţei de reacţie NATO (Allied Reaction Force/ARE) sau tranzitarea teritoriului naţional de către aceasta”, decizia finală aparținând acum Legislativului. (documentul integral AICI)

Contextul actual amintește de conflictul din Kosovo, fiind pentru a doua oară când România este implicată în acțiuni militare ale NATO sau ale Statelor Unite care vizează operațiuni asupra altor state. Precedentul a avut loc în urmă cu aproape 27 de ani, când avioanele Alianței au efectuat bombardamente asupra Serbiei, iar Bucureștiul a permis utilizarea spațiului său aerian.

Cadrul legal pentru actuala cooperare este stabilit prin „Acordul de acces” semnat de România și SUA în decembrie 2005. Documentul, intrat în vigoare în vara anului 2006, reglementează desfășurarea misiunilor militare comune pe teritoriul românesc.

Baza aeriană Mihail Kogălniceanu reprezintă un punct strategic esențial în regiune:

• Unitatea militară găzduiește deja contingente de soldați americani.
• De-a lungul anilor, facilitatea a servit drept hub logistic și militar pentru NATO și SUA în teatrele de operații din Irak și Afganistan.

Istoricul intervențiilor NATO include Operațiunea „Forțele Aliate”, cunoscută și sub denumirea de „Nicovala Nobilă”, declanșată pe fondul crizei umanitare din Kosovo. Conflictul din acea zonă a fost marcat de două etape principale:

• 1996–1999: Confruntările dintre trupele iugoslave/sârbe și Armata de Eliberare din Kosovo (Grupare de gherilă a etnicilor albanezi sprijinită de NATO).
• 1999: Războiul direct între Republica Federală Iugoslavia și forțele NATO, desfășurat între 24 martie și 10 iunie.

Obiectivele stabilite de Consiliul Nord Atlantic la 2 aprilie 1999 pentru soluționarea crizei au inclus:

• Sistarea imediată a oricăror acțiuni militare și a actelor de represiune;
• Evacuarea forțelor de poliție, militare și paramilitare din Kosovo;
• Implementarea unei prezențe militare internaționale în regiune;
• Asigurarea condițiilor pentru revenirea în siguranță a refugiaților;
• Consolidarea unui acord politic bazat pe principiile de la Rambouillet și pe legislația internațională.

Campania de bombardamente a durat din martie până în iunie 1999, fiind a doua intervenție majoră de luptă a NATO, după misiunea „Forța Deliberată” din Bosnia și Herțegovina din 1995.

La data de 22 aprilie 1999, sub mandatul președintelui Emil Constantinescu, Parlamentul României a emis Hotărârea nr. 14, prin care a oferit NATO acces neîngrădit în spațiul aerian național pentru operațiunile din Iugoslavia.

Această hotărâre a fost considerată un pas strategic fundamental pentru procesul de aderare a României la NATO, consolidând Parteneriatul Strategic cu SUA, lansat oficial în iulie 1997, la București, în prezența președinților Emil Constantinescu și Bill Clinton.

Intervenția militară în Kosovo a fost realizată fără un mandat explicit din partea Consiliului de Securitate al ONU. Ulterior, Emil Constantinescu a declarat că a decis personal să interzică survolul avioanelor rusești către Serbia și că a solicitat conducerii NATO să evite bombardarea Belgradului în perioada Paștelui.

În acea perioadă, opoziția a fost vocală. La 30 martie 1999, Ion Iliescu afirma în fața Parlamentului: „Alianţa Nord-Atlantică a ales să rezolve criza din Kosovo printr-o intervenţie armată”.

Fostul președinte a invocat tradiția diplomatică a României de a respinge utilizarea forței, oferind mai multe exemple istorice:

• Condamnarea intervenției Italiei în Abisinia în perioada interbelică.
• Denunțarea invaziei Cehoslovaciei în 1968 de către trupele Tratatului de la Varșovia.
• Critica intervenției sovietice în Afganistan în anii ’80 și opoziția față de acțiunile Irakului în Kuweit la începutul anilor ’90.

„De aceea, consider că este o mare greşeală că România a abdicat de la principiile sale şi s-a grăbit să legitimeze folosirea forţei împotriva unui stat suveran, fără acordul explicit al O.N.U. Faptul că dorim să ne integrăm în N.A.T.O. nu înseamnă că trebuie să acceptăm necondiţionat acţiunile sale”, a susținut Ion Iliescu în 1999, avertizând că violența nu va rezolva criza etnicilor albanezi. Totuși, la momentul votului, acesta s-a abținut.

Revenind la situația din 2026, președintele Nicușor Dan a subliniat caracterul defensiv al noilor măsuri: „S-a discutat despre dislocarea temporară a unor echipamente și forțe militare în România. Toate acestea în corelare cu scutul de la Deveselul. Aceste echipamente sunt defensive și nu sunt înzestrate cu echipament propriuzis. Sunt echipamente non-cinetice”.

Șeful statului a dat asigurări populației că aceste mișcări de trupe, care depind de votul Parlamentului, nu reprezintă un pericol. „Românii nu au motive de îngrijorare, îi asigur că țara lor este o țară sigură, dacă nu chiar mai sigură”, a punctat Nicușor Dan.

Documentul oficial înaintat comisiilor de apărare precizează că aprobarea vizează „intrarea și staţionarea în România a Forţei de reacţie NATO (Allied Reaction Force/ARE) sau tranzitarea teritoriului naţional de către aceasta, în scopul pregătirii și/sau desfăşurării de operaţii militare, dacă va fi cazul, în anul 2026”. De asemenea, ministrul apărării a fost mandatat să gestioneze eventualele modificări în structura acestei forțe, conform planificărilor NATO.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]