Șerban Cionoff: 21 OCTOMBRIE 2013, ZIUA ÎN CARE JUSTIŢIA ROMÂNĂ A ÎNCEPUT SĂ ÎŞI REGĂSEASCĂ INDEPENDENŢA!

 

21 octombrie 2013, iată o dată de referinţă în istoria justiţiei române moderne! 21 octombrie 2013, ziua în care Consiliul Baroului Bucureşti a decis că Adrian Năstase va rămâne avocat în barou.

 După atâtea şi atâtea dureroase fapte care au lezat grav credibilitatea şi prestigiul justiţiei române, avem dovada indubitabilă că ideile de Independeţă, de Demnitate şi de Respect pentru Valoarea Adevărată în nobila familie a Justiţiei încep să îşi reintre în drepturi.

Distribuie prietenilor

 Răspicat şi ferm, Baroul Bucureşti atestă că „faptele lui Adrian Năstase nu au afectat profesia de avocat”. Ceea ce, în fapt, înseamnă o categorică respingere a imixtiunii brutate a politicului în actul de justiţie şi, punctual, în exercitarea profesiunii nobile de Om al Dreptăţii!

 Mai mult, scriind negru pe alb „faptele” , aceşti oameni de o admirabilă verticalitate morală şi profesională au spus adevărul! Un act admirabil, exemplar, care se cere salutat cu tot respectul bine-meritat.

 Pentru că, aşa după cum  ştie şi recunoaşte orice om de bună credinţă, Adrian Năstase a fost judecat şi condamnat nu pe baza unor fapte dovedite şi nici pe temeiul unor probe solide, ci- numai şi numai- pentru că aşa a ordonat Traian Băsescu, cu siguranţă duşmanul său jurat dar în nici-un caz un ins în stare să fie adversarul său politic. Amiralul al Dezastrului Naţional, Traian Băsescu, fiind cel care a ordonat şi nişte lachei (cu greu mă abţin să nu scriu:”lichele”)-„cu Traian Băsescu în suflet”-, aciuaţi în hrubele justiţiei, au executat fără să crâcnească. Accentuez, fără să crâcnească, dar încă să le mai şi roşească obrazul de ruşine…

 Fără doar şi poate, se va scrie şi se va mai discuta încă despre această decizie a Baroului Bucureşti, aşa după cum sunt sigur că se vor găsi nişte năimiţi, neapărat ”ONG-işti independenţi”, care să strige ca din gură de şarpe că „nu se poate aşa ceva” şi că „ trebuie să facă ceva”. Prin asta înţelegând, fireşte, ca vre-un organism în soldă pro-băsistă, unul specializat în represiunea şi hărţuirea duşmanilor juraţi ai (încă) locatarului abuziv din Dealul Cotrocenilor, să atace această decizie.

 Aşa încât, nu cred că exagerez atunci când spun că, odată cu decizia de azi, 21 octombrie 2013 a Baroului Bucureşti începe să se închidă un capitol ruşinos şi urât din cronica Justiţiei Române!

 În acelaşi timp, decizia Baroului Bucureşti este şi o severă lecţie pentru  clasa politică din România. Dar, mai ales pentru aceia pe care, într-un fel sau altul, Adrian Năstase, în decursul mandatului de preşedinte al PDS şi de Prim Ministru al României, i-a scos din anonimat, i-a cauţionat, într-un cuvânt  i-a ajutat să ajungă „oameni cu multă carte”. Şi care, drept recompensă morală!, l-au lăsat singur tocmai atunci când avea nevoie de solidaritate şi de fermitate!

 Dovedind, încă o dată, câtă amară dreptate a mai avut Rabelais: „Science sans conscience n’est que ruine de l*âme”

 

                                                                                                        Şerban CIONOFF