Șerban Cionoff: AMICUL X, EDIŢIA 2014

 

Vă mai aduceţi aminte de Amicul X, faimosul personaj al lui Caragiale, care, fiindcă „este în termeni familiari cu toată lumea, fireşte că nu zice ca mine sau ca dumneata când am veni de la acel Take, că vine de la dl Take Ionescu, ci zice pur şi simplu:

–         Vin de la Take.”

Distribuie prietenilor

Vă închipuţi, cumva, că personajul a dispărut o dată cu vremea lui „al matale, Caragiale”? Vă înşelaţi, Amicul X nu a dispărut, el doar s-a … rebrandit. Adică s-a adaptat , din mers, noilor condiţii sociale şi politice. Şi, mai ales, cerinţelor şi tabieturilor capitalismului nostru de cumetrie.

Bunăoară, l-am întâlnit în sâmbăta asta, cam pe la orele 16,20 fix trecute. Dar nu la cafenea, ci într-un autobuz al liniei 335, în care s-a urcat de la staţia Piaţa Piesei Libere.

Şi după cum îi stă bine lui „Amicul X, ediţia 2014” vorbea la mobil cu cineva, fireşte persoană importantă:

–         Pe Ponta nu –am putut aborda. S-a urcat cu Martin Schultz în maşină şi dus a fost!

Noi, adică eu sau dumneata sau dumneata zicem „dl  Victor Ponta, preşedintele PSD”, or „dl prim ministru, Victor Pona” sau mai simplu „dl Victor Ponta”. „Amicul X, ediţia 2014” zice pur şi simplu:

–         Victor Ponta.

După asta, pe acelaşi ton ferm şi apăsat:

–         Foarte bine că l-ai abordat direct pe C. (  aici fusese pronunţar numele domnului ministru al justiţiei)

Judecând după aplombul cu care pronunţa numele unor demnitari de asemenea rang dar şi locul şi ora la care se aburcase, laolaltă cu noi, capetele de locuitor, într-un nenorocit de mijloc de transport în comun, nici nu mai încăpea îndoială că omul nostru venea, aţă, de la festivitatea de lansare a candidaţilor USD pentru apropiatele europarlamentare.

Cu aceeaşi dezinvoltură care poate inhiba pe orice oma mai slab de înger, „Amicul X, ediţia 2014”, a continuat:

– Da, trebuie să ştie şi Niţă, dar şti cum e el, nu poţi să îl găseşti oricând pe Niţă, trebuie să prinzi un moment

Ca să fiu cinstit cu dumneavoastră trebuie să spun că, dată fiind calitatea infrastructurii Cetăţii lui Bucur, autobuzul făcea tot felul de tangaje, aşa încât nu poate propoziţiile monologului importantului personagiu ajungeau la urechile noastre. Ba, fatalitate!, tocmai pe când se pregătea să atace o temă foarte importantă(„Ştefane, ascultă la mine ce-ţi spun”),  „Amicul X, ediţia 2014” a coborât la Televiziune.

Un tip eminamente simpatic acest domn,  nu-i aşa? Ei bine, cu riscul de a vă contrazice şi chiar de a-mi pune lumea în cap, voi spune răspicat NU!

Ştiu, pentru mulţi dintre dumneavostră, cineva care, discută „la per-tu” cu  personalităţi de asemenea rang şi încă aşa, direct, în autobuz, umăr la umăr cu noi, muritorii de rând, este un „tip popular”. Unul de-aceia, de-ai noştri, din popor.Al căror arhetip este chiar Hăhăitorul Şef al Dezastrului Naţional.

Ca unul care am la activ niscai ani de hârşeală prin lumea politicheiei noastre carpato-pontico-dâmboviţenă, daţi-mi voie să vă spun că mi s-a cam acrit de indivizi de calibrul ăsta. Inşi care, de regulă, amişunează prin anticamere de anticamere, ciugulesc un zvon de acolo şi o bârfulţă de dincolo, mai trag cu ochiul la o foaie cu antent şi, eventual, cu menţiunea”secret de serviciu”, după care îşi recalibrează spinarea dreaptă ca Vorsvagen-urile anilor *60 şi „coboară jos” printre noi, masele, ca să ne spuie nişte secrete de la masa zeilor.

Pentru ca, la prima schimbare de macaz politic, să sară făr remuşcare în barca adversarilor de până mai ieri şi să muşte mâna pe care o linsese. În treacăt fie spus, experinţa dureros de nedreaptă şi de nemeritată prin care a trecut şi trece un eminent Om Politic nu face decât să îmi întărească aversiunea faţă de inşii care populează o asemenea faună, a linge-blidelor din anticamerele- anticamerelor de cabinet.

Atenţie, aşadar, domnilor, luaţi aminte la liota asta de „Amici X, ediţia 2014”, care, după toate semnele, se vor înmulţi ca prin scizipaţiune în următoarele trei săptămâni.şi , mai apoi, până la prezidenţiale După care, la o adică, vor schimba azimutul.

Altminteri să nu vă miraţi prea mult dacă, mâine –poimâine, îi veţi auzi zicând, de data asta poate în metrou:

– Eu i-am spus:ghenerale, nu te grăbi…     

                                                Şerban CIONOFF