Șerban Cionoff: ANGELA CIOCHINĂ, ACEASTĂ FRUMOASĂ DEFINIŢIE A DEMNITĂŢII

 

Asăzi este ziua de naştere a Angelei Ciochină! Nu ştiu, mărturisesc deschis, câţi  ani împlineşte, dar mă rog Bunului Dumnezeu să îi dea ani mulţi, senini şi liniştiţi de-acum înainte, sub Marea Sa ocrotire.

Am scris că nu ştiu câţi ani anume împlineşte,astăzi, Angela noastră, dar,de fapt, mai drept era să scriu  că pentru noi, cei care avem privilegiul de a o cunoaşte şi de ne bucura de prietenia ei de niştea ani- poveste, Angela Ciochină a rămas aceeeaşi fetiţă blondă, zglobie, visătoare, poznaşă şi altruistă pe care o ştim parcă din toteauna.

A venit, aşa cum se spunea cu o vorbă a vremii „de pe marea scenă a ţării pe micul ecran”, studentă fiind la Conservator, într-o emisiune de televiziune conscrată tinerelor intepreţi de muzică uşoară, dacă nu mă înşală memoria, într-un trio admirabil, din care mai făceau parte Janina Matei şi Mihaela Oancea. Colegii mei de la „Scânteia tineretului”, mari iubitori de muzică şi de frumos- despre iubirea pentru frumuseţi, nici că mai e cazul să stea cineva la îndoială- mi-au trasat sarcină pe linie de redacţie să  scriu ceva despre ea. Ne-am întâlnit la o cafea, interviul a mers aţă şi aşa am început o bună şi lungă prietenie cu această adorabilă moldoveancă din binecuvântatele ţinuturi ale Neamţului. După care, prezenţa cuceritoare şi entuziastă a Angelei Ciochină la manifestările culturale ale tineretului şi de la Serbările gazetei noastre- prietenul Lucian Avramescu mă va ierta , cred, dacă nu spun cu subiect şi predicat cine a fost sufletul lor…- a devenit un fapt de la sine împlinit.

Când spun „prietenie”- şi mai ales pentru că este vorba despre o artistă care a făcut vogă ani şi ani de-a rândul- chiar dacă Angela nu căuta cu tot dinadinsul publicitatea, imaginea sau, poate, tocmai de aceea!- nu înţeleg prin asta a te afişa, public, în poze sau, şi mai şi, în compania vedetei X sau Y. M-am referiti la acea anume comuniune de aspiraţii, de imbolduri sufleteşti, de valori şi de inefabil, pe care travaliul fiecăruia dintre parteneri le implică, comunitate pe care se clădeşte şi durează acest nobil simţământ.

O vreme, drumurile noastre cotidiene nu s-au mai intersectat atât de des, aşa încât mai aflam, din ziare despre durerea pe care Angela a suferit-o la plecarea de pe această lume a surorii sale, Julieta, o prezenţă discretă dar certă în plastica noastră sau a tatălui său. Până când, într-o zi, un text percutant şi curajos , aşa cum numai poeta Clara Mărgineanu ştiue să scrie, apărut în „Jurnalul Naţional”, ne-o readucea printre noi pe Angela cea de o discretă frumuseţe dar şi de o însingurată visare. Clara Mărgineanu, cea repede iute la mânie, executând fără drept de apel pe nişte scârţa-scîrţe pe hârtie care, in lipsă de alt os de ros, mâzgăliseră o schiloadă compunere lacrimogenă  despre „cumplita mizerie” în care trăieşte Angela Ciochină!…

Şi, atunci şi aşa, am redescoperit-o pe adevărata, unica, inconfudabila Angela Ciochină! De ce atunci şi de ce aşa?… Păi ia gândiţi-vă niţel , oameni buni, ce ratting făcea o poză- bombă despre vedeta de odinioară şi sordida ei uitare din care numai reporterii-pistol ali lui Peşte au scos-o din negura uitării?! Pentru ca, o dată cota de piaţă atinsă, tot ei să o trimiţă în uitare. Conform principiului economiei şi televiziunii de tarabă (nu şi de piaţă!) : fuse şi se duse…

La rândul şi, mai ales, spre cinetea ei, Angela Ciochină nu  a făcut decât să dea un simplu telefon şi să dezmintă istorioara lacrimogeno –tembelească. Asta a fost tot ceea ce a făcut Angela. A dezminţit miciuna aia mai sordidă decât starea în care se văicăreau neica-nimenii îia că au găsit-o. Fără procese televizate, fără jelanii îi paţa publică şi, mai cu seamă, fără fabuloase despăgubiri (pecuniare, bineînţeles!) pentru ooarea lor nereperată. Gest al Angelei care spune multe, în comparaţie cu vâlvătăile inocente, adică de câţiva euro-cenţi, ale câte unei vedete de mucava şi plexiglas atunci când tele-virginitatea de larg consum i-a fost lezată ca să zic aşa. Pentru cine vrea, desigur, să priceapă…

Aceasta este Angela Ciochină, Omul şi Artistul care ne-a dat o atât de simplă şi de frumoasă definiţie a demnităţii. Angela Ciochină, pe care o felicit prieteneşte şi îi urez cu o vorbă pe care am preluat-o din familia noastră, a gazetei tineretului şi o voi dărui  cu toată dragostea tuturor adevăraţilor mei prieteni: „Sănătate, fericire şi luceferi în privire!”

La Mulţi Ani!, Angela Ciochină!

Şerban CIONOFF