Șerban Cionoff: ANI SUFERĂ DE NICTALOPIE POLITICĂ!

 

De fapt ar fi trebuit să scriu: „ANI are orbul găinilor”, dar pentru că vorbim despre o instituţie a statului de drept trebuie să folosesc un limbaj deferent, aşa că am scris „ANI are nictalobie” Şi încă într-o formă foarte gravă: nictalopie politică! Dar o nictalopie foarte selectivă, în sensul că, în toată pâcla celor10 ani de regim traiano-băsist, ANI nu a distins şi nici nu va distinge decât anumite fapte şi figuri de făptuitori, dar şi acelea numai de o anumită culoare politică… Fireşte, a celor care nu-l au „pe Traian Băsescu în suflet”!

Altfel nu îmi explic împrejurarea că tocmai „draga de ANI” nu a băgat de seamă că, exct sub ochii săi, se produce un jaf de scandaloase proporţii din banul public. Jaf pus la cale şi săvârşit „de către” şi „pentru” nişte persoane din anturajul pseudo-primului ministru Emil Boc şi al altor acoliţi ai cultului perso-nulităţii băsesciene.

Lista fărădelegilor este mult prea lungă şi încărcată, iar pentru că atât numele făptaşilor cât şi al instituţiilor prăduite- în cap cu ROMATSA-sunt bine cunoscute cititorilor nu am să revin la subiect. Vreau în schimb să punc câteva întrebări de elementar bun-simţ:

1.Zice-se că foarte multe, dacă nu chiar cele mai multe dintre pesonajele cu proptele la Boc sau la acolitul său din faimoasa tripletă „BBB” din acea vreme, Radu Berceanu, nici măcar nu au catadixit să treacă pe la adresele instituţiilor de unde lua saci grei de bănet.Nimic nou sub soare, pe vremea”ailaltă”, adică până-n *89, aşa ceva se practica în cazul fotbaliştilor, care,de formă figurau ca salariati la stat. Mă rog, asta era treaba, dacă nu aveam carne, pâinea era cu raţia pe cap de locuitor, căldura era cu ţârăita, iar programul la tv era de numai două sau trei ore, dar şi alea cam trei sferturi numai cu”El” şi”Ea”, atunci măcar ceva spectacol să se dea bieţilor oameni. De unde şi vorba ghiduşilor din galeria Craiovei Maxima: „Ceuaşescu şi poporul/Oblemenco ne dă golul!” Să admitem, aşadar, că, pe vremea comuniştior, fotbaliştii care luau banul de la servicii pe unde nici cu gândul nu treceau, le procurau  românilor nişte bucurii acolo ca să îi facă să uite, fie şi pentru scurtă vreme, marile şi multele necazuri. Dar, acum, în plin capitalsim şi în statul de drepţi al lui Băsescu, Boc sau Udrea ce, Doamne iartă-mă,acoliţii lor ce, Doamne iartă-mă, bucurii ne aduc?

2.Din verificările intreprinse de către corpul de control al Primului Ministru a rezultat că anumite lucruri, scrise şi iscălite de către anumite <<catindate>> la niscai funcţii publice bănoase, nici măcar nu au fost inscălite, dar încă să fi fost şi scrise, de respectivele persoane. La mijloc fiind vorba despre o mână calificată care a scris, a iscălit, a introdus şi a scos din urnă tocmai acele lucrări. Nu trebuie să fi un constituţionalist  ca Emil Boc, premierul ale cărei ordonanţe de guvern s-au dovedit, în serie, ne-constituţionale şi nici un teoretician al”măreţiei dreptului”, precum domnul Augustin Zegrean, pentru ca să vezi că la mijloc este vorba despre fals şi uz de fals. Iar, dacă tot veni vorba, nu cumva o altă dragă, de data asta draga de ANFP, trebuia să cerceteze corectitudinea concursului şi să valideze rezultatele? Ce părere au, în acest caz, distinsele persoane care s-au aflat în conducerea agenţiei prin toţi aceşti ani de ruşine naţională? Pe ei, nici acum, nu-i întreabă nimeni de sănătate?  În aceste împrejurări, o analizăseveră,  la obiect, precum şi un răspuns clar din partea factorilor diriguitori ai Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în subordoonarea căruia se află A N F P, se impune cu celeritate.

3.Toate aceste hoţii la drumul mare şi, mai ales, la un asemenea nivel, s-au petrecut  în perioada în care , din porunca Matrozului-fără-busolă, românii aveau lefuri cu 25 la sută mai mici, multe dintre acestea fiind catalogate „salalrii nesimţite” de către acelaşi  personaj care mima(tot pe bani grei din visteria statuluii!) rolul de premier al României. Întrebare de baraj: „dacă acelea erau <<salarii nesimţite>>, atunci cele ale servitorilor pro-băsişti, hoţi la drumul mare, cum mai erau?

4. Nu mă miră câtuşi de puţin cinismul cu care ex-ministrul PDL-ist Radu Berceanu a declarat, în gura mare, că nu dă doi bani pe raportul Corpului de control al Primului Ministru. Şi cum să dea doi bani pe acest document atâta vreme cât el şi-ai lui ştiu foarte bine că raportul cu pricina va ajunge pe mâna procurorilor, garda pretorianăa băsismului- patologic-multilateral-dezvoltat? Mai aveţi noutăţi despre soarta  dosarelor despre trimise la procurorilor, la scurt timp după preluarea mandatului, de către primierul în exerciţiu şi toate privind jaful practicat în instituţiile statului de către ciracii lui Traian Băsescu şi ai PDL-ului? Maica Domnului cu mila…

Şi atunci, nu are dreptate Radu Beceanu să le râdă în nas actulilor guvernanţi cu raportul lor cu tot? Ba bine că nu?!…

Dar să evenim la „draga de ANI”. Pe bună dreptate, se pune întrebarea: oare mult răsfăţata şi ultra-cocoloşita „dragă de ANI” a avut sau nu a avut habar de toate aceste scandaloase nelegiuiri? Pentru că şi dacă habar n-a avut şi dacă a avut, dar nu a mişcat un deget pentru curmarea ilegalităţilor, ANI poartă o imensă răspundere. Şi nu doar una de natură profesională sau morală. Din lectura Regulamentului de organizare şi funcţionare a respectivei instituţii ar reieşi, că Parlamentul României este instituţia îndrituită să supravegheze bunul mers al trebilor din ograda ANI. Sau nu am citit eu bine textul? În consecinţă, aştept să fiu corectat sau, dacă nu, aştept ca aleşii nemului să ia cât mai grabnic măsuri.

Ciudată potriveală! Documentul care reglementează organizarea şi funcţionarea ANI poartă data 4 martie 2013. De aceea, ţinând seama de faptul că în memoria noastră colectivă această zi- 4 martie- este ziua catastrofalului cutremur din anul 1977, întreb direct: pe când o o undă de şoc, neiertătoare, care să loveasc această ruşinoasă hardughie aiuristic, răsfăţată de către ctitorii ei, komisara răspopită Minica Macovei şi ex-comisarul european Franco Fratitini, cu această denumire delicios-libidinoasă: „draga de ANI”?

 

                                                                      Şerban CIONOFF