ŞERBAN CIONOFF : BLOCUL NOSTRU ESTE BRAND DE ŢARĂ!

Apropiindu-se sezonul rece, vremea sporturilor de iarnă, este de înţeles de ce managerii companiilor de turism au început să caute cele mai iscusite soluţii care să le susţină şi să le promoveze imaginea aici, pe străbunele noastre meleaguri carpato-pontico-dâmboviţene, dar mai ales peste hotare. Cu asta ajungând noi, volens nolens, la vechea şi mereu actuala controversă pe tema brand-ului de ţară, adică a celei mai nimerite efigii, poetică, muzicală sau plastică, pentru a ne reprezenta în Europa şi pe mapamond.
Nimic nou sub soare, mai ales dacă ne aducem aminte ce tevatură s-a mai stârnit atunci când, în calitate de ministru al turismului, eterna şi fascinanta doamnă Elena Udrea, a venit cu ideea frunzei, mai mult sau mai puţin veştejite. Ce mai freamăt, ce mai zbucuim! Fireşte, după cum ne stă bine nouă, românaşilor, pe aici nici-o minune nu durează mai mult de trei zile, drept pentru care şi discuţia asta s-a stins la cam trei zile şi ceva de la aruncarea fumigenei. Ceea ce nu însemnă că ea nu trebuie reluată.
Drept pentru care, în mod democratic şi statutar, ridic două degete şi fac propunerea ca blocul în care locuiesc, de 35 de ani bătuţi pe muchie, să fie declarat „Brand de ţară”!
Să mă explic: atunci când (şi) pe cuprinsul sectorului I al Capitalei scumpei noastre patrii s-au aprins artificiile sofisticatei chestiuni numită nu mai puţin sofisticat reabilitarea termică a imobielor, altfel spus:, anveloparea blocurilor, ne-am aşteptat ca blocul pe care îl populăm să intre în calcul. Şi… cu aşteptarea am rămas multă vreme. Nu de alta dar pe când, rând pe rând, blocurile megieşe beneficiau de această binefacere a civilizaţiei urbane la nivel european, al nostru rămânea mereu ocolit şi urgisit. Zadarnic am încercati să intrăm în tainţele acestei vitregiri, fiindcă onor Pimăria sectorului I rămânea mută şi surdă, iar demersurile noastre bălteau în stadiul lui „n-am văzut n-am auzit!”
Nişte colocatari mai cu fler au venit cu indeea că întrucât în blocul nostru locuia ( de fapt, locuise) pe la anul 2010 după Hristos, un domn care, deşi îndeplinea funcţia de viceprimar al Bucurescilor, treaba asta nu prea ne era de mare folos. Ba chiar, era cam… pe viceversa, dat fiind faptul că respectivul era membru marcant al unui partid cu care partidul din care făcea parte onor dl primar al sectorului I era la cuţite. (Că, între timp, domnul primar al sectorului I a schimbat partidul iar viceprimarul Bucureştiului nu mai este, astăzi, în funcţie, asta e cu totul altă poveste!)
Până la urmă, prin toamna anului 2012- mai bine mai târziu decât niciodată!-, a dat Cel de Sus şi a intrat şi blocul nostru în reabilitare.
”A intrat” este bine spus, fiindcă de ieşit, adică de terminat treaba, minunea asta nu s-a petrecut nici până azi. Şi nici nu prea are mari şanse să se termine de vreme ce şi acum vin şi pleacă felurite echipe de meşteşugari care mai de care făcându-se a mai avea câte ceva de isprăvit.
Colac peste pupăză, toate încercările Asociaţiei de locatari de a vedea cum arată proiectul şi devizul lucrărilor la blocul nostru s-au lovit de refuzul, sub semnătură, al mai marelui primăriei sectorului I. Din nou, şi tot „pe surse”, am aflat că acest exerciţiu de transparenţă nu are cum să se îndeplinească, dar fiind faptul că reablitarea făcându-se din fonduri europene, iar noi, locatarii blocului, netrebuind să băgăm mâna în buzunar, nu avem nici dreptul de a vedea cum arată actele: de la proiect la documentele de recepţionare a lucrărilor.
Cum vă spuneam la această oră încă mai sunt de terminat niscai lucrări, ba de înlocuit un gard rupt de către harnicele detaşamente de meşteri mari, ba niscai trotuar de reparat, dar şansele ca treaba să fie terminată nu se întrevăd prea curând.
Drept pentru care, cu obidă şi cu năduf, fac propunerea ca blocul nostru, situat (culmea!) exact la jumătatea drumului dintre Piaţa Victoriei şi sediul Primăriei sectorului I, sediul ”tradiţional”, care a luat foc cu ceva vreme în urmă, să fie declarat „Brand de ţară”!
Păi nu suntem noi, ţara Meşterului Manole şi a baladei despre „zidul părăsit şi neisprăvit”?!…
Şerban CIONOFF