Șerban Cionoff: CAM MULŢI PROFESORI DE BUNE MANIERE PENTRU O SINGURĂ ROMÂNIE!

serban-cionoff-150x150
Umbla, cu nişte ani în urmă, această savuroasă anecdotă: „-Alo, şcoala de balet şi bune maniere din Şomcuta Mare?/-No meri, mă boule, în mâne-te că nu mai predăm de trei ani baletul!”
Cam asta ar fi, pe scurt, cea mai potrivită replică pe care m-am hotărât să o dau cohortelor de profesori de morală şi de bune maniere care, numai pentru că Dumnezeu le-a hărăzit să se nasă în Vest, se simt chemaţi să ne scoată la tablă, să ţină, în plină stradă, lecţii, să ne urecheze şi să ne pună în genunchi pe coji de nucă pentru tot felul de făcute şi nefăcute. Clişeul lor predilect fiind, nici nu mai e nevoie să o spun!, corupţia. Despre care corupţie, pe la dumnealor pe acasă, nici usturoi n-au mâncat şi nici gura nu le miroase!
Uite nu mai departe de azi dimineaţă la un post de televiziune, pe care de altfel îl preţuiesc pentru curajul şi temeinicia demersurilor sale, ne era prezentat un profesor de peste Ocean care îşi dădea cu părerea despre corupţia de la noi, ba chiar şi despre temele încă nefăcute ale României pentru înalta şcoală de democraţie care se vrea Uniunea Europeană. Cum, măcar deocamdată sau măcar în mod explicit Statele Unite nu sunt membru al UE, îmi pun, ca tot omul, întrebarea:- De unde până unde ştie aşa de bine domnul profesor dacă ne-am scris temele pe curat şi cu ce corigenţe am rămas în faţa profesorilor examinatori de la Înalta Poartă Comunitară?
Vreau să o spun cât se poate de răspicat: nu fac parte dintre cei care au căzut în mania persecuţiei a propos de criticile venite de peste hotare, cu atât mai mult cu cât multe, foarte multe dintre aceste critici, sunt făcute cu bună credinţă şi se referă la lucruri cu adevărat grave care se mai petrec în societatea românească. Dar nici nu pot să merg până acolo încât să primesc altoieli şi grimase îngreţoşate numai şi numai pentru că noi. românii, mai avem de învăţat de la Domnii. Ba, încă , să întorc, spre pălmuială, şi celălalt obraz…
Şi, uite-aşa, mergând pe firul amintirilor, am ajuns la un episod, petrecut prin 1969, când şeful delegaţiei române la o reuniune a partidelor comuniste şi muncitoreşti, le-a trântit uşa în nas, unor valeţi ai Măreţei Uniuni ( URSS,la vremea aia): „Noi , românii, suntem creştini, dar nu vrem săfim şi martiri. Aşa că nu întoarcem şi celălalt obraz dacă, pe ăsta, am fost pălmuiţi pe nedrept.”
Lucrurile iau , însă, o întorsătură şi mai neplăcută atunci când pe post de vardişti la răscruce de democraţii se postează chiar nişte ambasadori ai unor state occidentele. Care, încălcând în mod flagrant statutul diplomatic, se pronunţă în gura mare despre probleme ce nu intră în domeniul lor de activitate, nominalizează persoane pentru prosturi publice, pe scurt ne dau preţioase indicaţii. De data asta, într-o limbă, după 1990, cu circulaţie planetară şi, poate, inter-galactică.
Imposibil de acceptat este, însă, faptul că asemenea „gesturi foarte puţin amabile”( cum s-ar traduce expresia uzuală din vocabularul diplomatic) nu îşi primesc decât rar replica meritată. Sau, dacă o primesc, aceasta are un ton smiorcăit, de genul:”De ce dai nenea?”
La fel de corect este, însă, să spun că, în ultimele luni observ, din partea Ministerului de Externe şi direct a ministrului Titus Corlăţean, o atitudine fermă şi, în acelaşi timp, inteligent-diplomatică, faţă de asemenea excese de zel , pe cât de moralizatoare pe atât de insolente.
Din păcate, nu aceeaşi atitudine o are şi(încă, pentru vreo 50 de săptămâni şi ceva…) Preşdintele României! Şi cum, Doamne iartă-mă!, să facă tocmai el aşa ceva când, după referendumul de mai acum un an, tocmai de la niscai protectori grei, europeni sau de mai de departe, i s-a aruncat colacul de salvare? Sau când, tot dinspre Apus şi către apusul jalnicei sale cariere prezidenţiale, i se flutură o năframcă pe care zice-se că ar scrie „post vacant la NATO”…
Aşa că, dragi prieteni, când mai vă piuie în urechi asemenea subiţi profesori de democratie şi de morală luaţi-i deoparte şi întrebaţi-i după vorba noastră oltenească:- Ei, mă ţâcă, ia zi-ne şi nouă, pe la voi, pe-acasă totu’ ie bine ? Alde mă-ta mai bea, dar alde tac’tu se mai bătu cu vecinii?
Şerban CIONOFF