Șerban Cionoff: CINE N*APUCĂ, PÂRĂŞTE?!…

Moto: „Ca nărojii îi ai mari. Nici gagică, nici piştari”
Marin Sorescu

 

Avea Fănuş Neagu magicianul vorbelor în dungă şi cu tâlc adânc, o minunată zicere :”Cine n*apucă,pârăşte?” La prima vedere, autorul”Cronicilor afurisite” se referea la mânăriile care se făceau şi la vremea aia în”sportul rege” (ce-i drept nu la năucitoarele cote de- acum), dar, pe fond ea rămâne de o mare, dureroasă, actualitate. Aplicându-se , cu precădere, multor blatişti dinlăuntrul şi de pe marginile maidanului care se vrea a fi socotit lumea politică a României, stat democratic, modern, de drept şi,pe deasupra, stat membru al Uniunii Europene.
Cea mai nouă şi jalnică dovadă a nedezminţitei actualităţi a dictonului „cine n-apucă ,pârăşte!”( doar cu „!”)am avut-o, ieri, când un personaj cu ştaif şi cu pretenţii se smiorcăia de sărea cămeşa de pe el cum că,imediat după alegerea Elenei Udrea ca preşedintă a partidului, în PMP intelectualii sunt marginalizaţi. Asta, fireşte, după ce au fost intens folosiţi şi storşi de toată vlaga lor politco-ideologică. În folosul direct al fascinantei doamne sus-menţionate.
După cum era şi firesc, numaidecât au venit nişte oameni cu scaun la cap şi cu cei şapte ani de-acasă-că, slavă Domnului, au mai rămăs şi dintre aceştia printre noi!- care i-au amintit pluviatilului vorbitor că, mai ceva vreme în urmă, tocmai el era cel care declara în mod public ,de bună voie şi nesilit de nimeni, cum că trebuie să facă eforturi uriaşe pentru a se smulge de sub vraja fascinatoarei de cursă lungă. Şi atunci, de ce se mai miră atâta? Gata, „Nimfa” l-a rezolvat. L-a trecut pe linie moartă. Şi cu asta l-a scos şi de sub vrajă.
Dacă, totuşi, stăm strâmb şi judecăm drept vedem că nici soarta asta de „sedus şi abandonat” nu e cea mai plăcută de pe lumea cu lumină. Păi cum vine treaba ?Să fii tu, ditai om de carte, elită a spiritului, cum vrei să te arăţi în ochii lumii, folosit ca ultimul lucrător cu ziua şi, când să te vezi ,acolo, cu sacii-n căruţă, să ţi se spună pe şleau şi fără perdea: „Hai pa, fă paşi pe covoraş, să-ţi vedem şi noi mersul.”
În cazul acesta, am putea avea şi un fel de explicaţie pentru puseul de demnitate al domnului-buze-umflate şi al ciracilor săi. Ba chiar una în registru moral. Fiindcă, să nu uităm, Miss-Mop a devenit starletă a politichiei carpato-pontico-dâmboviţene cu decisiva contribuţie şi cu concursul nemijlocit (nu bag mâna în foc dacă şi dezinteresat!) al unei falange de auto-proclamaţi elitişti care i-au făcut chip cioplit, pardon: chip televizat, la care să se închine cu fervoare. Ar vrea domniile lor să îi credem că nu ştiau cu ce marfă, cu ce specimen aveau treabă? Că nu au simţit, măcar pentru o clipă, că promovând-o cu jegoasă osârdie pe Nimfa de Chirpici fac un imens deserviciu înseşi ideii de intelectual?… Să fim serioşi! Au ştiut, dar au plusat. Şi,repet, nu doar aşa, de amorul artei…
Ce ar mai fi, în acest caz, de reproşat Starletei de Pleşcoi? Absolut nimic. Fată deşteaptă, care (tot vorba lui Nea Fănuş) a văzut multe-n viaţă şi în Capitală şi pe litoral, i-a mirosit, i-a folosit şi apoi le-a dat cu şutul exact acolo unde merită. În locul acela care le ţine loc şi de obraz.
Asta-i viaţa, domnii mei! Aşa că nu mai încercaţi să ne frângeţi inimile de durerea durerii voastre. Morala istorioarei voastre e cam de multişor poveste scrisă în codul genetic al chelnerilor de bacşişuri mici: „Cine n-apucă, pârăşte?!”
Cum vreţi voi: cu sau fără semnul întrebării.
Şerban CIONOFF