Șerban Cionoff: CINE REPREZINTĂ ŞI CINE COMPROMITE INTERESUL NAŢIONAL AL ROMÂNIEI ÎN POLITICA EXTERNĂ?

 

Putea, oare, Traian Băsescu să rateze această ocazie pentru a demonstra că este nu numai un preşedinte ilegitim, adică de-legitimat prin votul majorităţii zdrobitoare a românilor, ci, de-a dreptul, doar un aşa-zis preşedinte care, prin declaraţii iresponsabile, angajează şi expune ţara noastră la încercări periculoase şi riscante? Fireşte că NU!, aşa încât nici nu mă mai miră prea mult ieşirile sale la rampă în incendiara – şi la propriu şi la figurat!- problemă a Ucrainei.
Mulţi oameni cu mintea acasă şi-au exprimat, în aceste zile, nedumerirea sinceră faţă de incoerenţa poziţiilor exprimate de către cel care pentru încă vreo câteva luni mânăreşte treburile murdare şi foarte urât mirositoare din tainiţele Palatului Cotroceni, cam la acelaşi mod în care, mai cu nişte ani în urmă, bălăbănea dintr-o mână în alta sacoşele cu lucrurile cărate de la casa din strada Mihăileanu. Ştiţi care casă? Aia pe care Primarul General al Capitalei i-a atribuit-o într-o perfectă…ilegalitate, cetăţeanului Traian Băsescu.
Mă refer, desigur, la faptul că, mai întâi, Demisul Naţional, Traian Băsescu a susţinut că nu este vorba despre „invadarea Ucrainei” de către trupele ruseşti, pentru ca, a doua zi, tot el, să arunce împotriva lui Vladimir Putin nişte vorbe de-a dreptul de om nebun. Vreau să fiu bine înţeles, nu am intenţia de a spune că acţiunile Rusiei în Ucraina nu trebuie examinate cu toată seriozitatea şi sancţionate pe măsură. Dar, la fel de bine, trebuie să spun că în relaţiile internaţionale şi, mai ales, într-o situaţie atât de complexă, o adevărată bombă cu ceas cum este cea din Ucraina, nu pot fi tolerate cuvinte de maidan, aruncate în neştire şi atacuri la persoană cu un limbaj care până şi pe traficanţii de blugi din Anvers i-ar face să întoarcă, jenaţi, capul.
Dacă lucrurile s-ar fi rezumat doar la atât, hai, mai treacă-meargă. Dar Traian Băsescu a împins lucrurile pe o pantă extrem de periculoasă. Iar nesăbuinţa sa patologică şi aventurismul său iresponsabil riscă, să expună România şi, poate, chiar să ne coste…
Mă refer, desigur, la refuzul său încrâncenat şi stupid de a convoca o şedinţă a CSAT pentru a discuta situaţia creată într-o ţară aflată în imediata vecinătate a României şi a decide care va fi politica pe care o va promova statul român în această chestiune. După cum se cunoaşte, propunerea în acest sens a fost formulată de către ministrul român al afacerilor externe, Titus Corlăţean, în termeni clari, echilibraţi şi fermi. Cum a răspuns ( dacă ăla se poate numi „un răspuns”?) Traian Băsescu la această propunere formulată de către şeful diplomaţiei române se cunoaşte, din păcate, prea bine. Ruşinos de bine, aş spune! Adică printr-un refuz mitocănesc, aruncat ziariştilor pe undeva, la uşa liftului. Dacă nu i-am cunoaşte atât de bine, individului, comportamentul visceral am crede că e o simplă scăpare. Dar nu,aici era vorba despre răbufnirea veninoasă a orgoliului său bolnav, profund vexat că ideea convocării CSAT a fost emisă de către un ministru- deloc întâmplător , ministrul de externe al României!- şi nu de „el”, Jean Dracu, Nepotul lui Arcul de Triumf!
Că la mijloc a fost (şi) pizma orbească pe tema lui „ba eu sunt piua-întâia” se poate vedea şi din faptul că tot în aceste zile Chiriaşul-fără-acte- în regulă din Palatul de peste drum de Statuia Leului a mai comis niscai mitocănii şi cu ocazia ceremoniei de investire a ministrului delegat pentru buget, Darius Vâlcov, pe motiv de absenţă (anunţată şi motivată a premierului Victor Ponta) la apel. Or, după cum lesne s-a putut vedea, adevărata cauză a fost aceea că, vezi Doamne!, în aceeaşi dimineaţă, premierul Victor Ponta a inaugurat, împreună cu primul ministru al Republicii Moldova, Iurie Leancă şi cu Gunther Ottinger, comisarul european pentru Energie, gazoductul Iaşi-Ungheni. De aici şi paraponul, adică de ce primul ministru şi nu el, Traian Băsescu, marele maestru al combinaţiilor care le-a promis fraţilor de peste Prut că îi face, una-două, membrii ai UE?!
Cunosc de pe acum ce replică îmi vor servi propagandişti de bacşişuri mici din tufele Citadelei sfărâmate: că, prin Constituţie, preşedintele are anumite atribuţii bine stabilite în materie de politică externă a României ş.a.m.d. Da, domnilor, dar în cazul strict al lui Traian Băsescu eu nu mă refer la ce scrie în Legea fundamentală a ţării, ci exact la modul pervers în care o răstălmăceşte, în interes propriu şi de gaşcă, acest personaj profund malefic şi profund dăunător pentru promovarea Interesului naţional al României în Uniunea Europeană şi în lume.
Iar, dacă este să punem degetul pe rană, daţi-mi atunci voie să vă întreb de ce poziţia fermă, răspicat afirmată a ministrului român de externe- câtuşi de puţin întâmplător acesta fiind tot Titus Corlăţean!-,faţă de aşa-zisele „iniţiative cetăţeneşti” ale UDMR-ului, nu au avut şi susţinerea clară din partea (încă) preşedintelui Românei? Răspuns: pentru că- iarăşi câtuşi de puţin întâmplător- acesta este Traian Băsescu! Insul care are nevoie vitală de sprijinul unor grupuri, din lăuntrul şi din afara ţării, pentru care nu contează decât interesul lor şi nicidecum Interesul naţional, aspiraţiile vitale ale tuturor românilor, indiferent de naţionalitate , de sex, de rasă sau de religie.
Aşa încât, trăgând linie şi adunând, eu zic cum că la întrebarea din titlu, răspunsul nu poate fi decât unul singur. Desigur, nu cu numele lui Traian Băsescu ca variantă exactă de răspuns la prima parte a propoziţiei!

Şerban CIONOFF