A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Șerban Cionoff: Codul Rutier, la dospit – alți oameni nevinovați, striviți pe trecerea de pietoni!

84

serban-cionoff-150x150A trebuit ca o brută cu minţile înecate în alcool (dacă asemenea specimene sub-umane pot avea minte?) să omoare o fetiţă care abia păşise pragul facultăţii ca să ne trezim în faţa unui adevăr crud, nimicitor: toate discuţiile străfocate şi hiper-sofisticate pe marginea sancţiunilor severe ale Codului Rurier – chiar că pe marginea, fiindcă la miezul lui nu au ajuns şi nici nu vor ajunge! – s-au împotmolit în smiorcăitul unison al lui: „Săriiiiţi, lumeee, săriiiiţi Europaaaa, ăştia de la Ministerul de Interne vor să ne ia şi pielea de pe noi cu amenzile lor!”
Care „noi”? Asta-i bună?! „Noi” adică ghiolnanul cu bolidu’? Care face el legea după cum vrea muşchii lui şi, mai ales, carnetul lui de cecuri!
Chiar aşa, stau şi mă întreb cum de nu au ieşit, încă, la atac nişte anumiţi partizani ai drepturilor omului, dar drepturi numai pentru anume „discriminaţi pozitivi”, după cum mă mir că nici un pseudo-ONG din ceata celor neapărat abonate la banul public nu a brevetat, până acum,un proiect pentru o Strategie de reformă a amenzilor pentru a-i proteja pe şoferii „care goneşte cu cât vrea muşchii lui” de vandalismul celor care traversează numai la culoarea verde a semaforului şi numai pe la trecere pietoni. Asta ca să nu mai vorbesc şi despre eventualitatea unei iniţiative legislative prin care să fie amendaţi pietonii pentru că îşi permit să taie drumul ghiolbanului cu merţanu’.
La ora când scriu aceste rânduri nenorocitul e bine merci, autorităţile statului de drept considerând, pe semne, că nu reprezintă un pericol social şi, pe cale de consecinţă, nici nu ar trebui arestat.
Ce aş putea să mai adaug ? Poate numai faptul că biata copilă era proaspătă studentă la jurnalism. Meserie pe care, după cum bine se ştie, Andre Gide o expedia sub lespedea nimicitoarei sentinţe: „Numesc jurnalism tot ceea ce mă va interesa, mâine, mai puţin decât azi.” Faceţi pariu că aşa va şi fi? O să ne treacă emoţiile de „prime time”, o să vină alte „bombe” (sau doar fumigene) de presă, la rând, iar pe micuţă au să o plângă familia, prietenii, colegii cu care de-abea apucase să se bucure doar de o singură zi de studenţie…
Asta în timp ce criminalul, după ce va fi „prezentat instanţei cu propunere de arestare” se vor găsi, mai mult ca sigur!, nişte omenoşi procurori şi juraţi care îl vor reda familiei şi, bineînţeles, alcoolului!
Îl felicit pe premierul Victor Ponta pentru emoţionantul său mesaj de condoleanţe adresat cu acest cernit prilej, dar aş dori foarte mult ca aceste sentimente să se regăsească în prevederile, clare şi fără jumătăţi de măsură, ale Codului Rutier, a cărui adoptare cred că nu trebuie să mai aştepte alte victime nevinovate.
Pledoarie pe care nu o pot încheia decât reamintind răscolitoarele cuvinte ale marelul umanist care a fost şi va rămâne Andre Malraux: „O viaţă de om nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viaţă de om!”

Cmentariile sunt închise

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More