Șerban Cionoff: CUNOSC, DE PE ACUM, UN REZULTAT SIGUR AL PREZINDENŢIALELOR!

Avalanşa candidaturilor anunţate pentru viitoarele alegeri prezidenţiale ar trebui să ne bucure. Asta însemnă că avem de unde alege şi că,în condiţiile miraculoase ale „supremaţiei mâinii invizibile a pieţei”, amplitudinea plajei de oferte este o dovadă că trăim în plin capitalism şi într-o rodnică democraţie. Pe cale de consecinţă, asta mai înseamnă că oferta clasei noastre politice este una super- eclatantă. Iar asta nu este, încă, totul fiindcă suntem încă în sezonul vacanţelor, iar până la închiderea licitaţiei pentru prezidenţiale mai este ceva vreme…
Vorba ceea: capitalism am vrut? capitalism avem! Da, dar unul tipic de târgoveţi, de tarabă şi de nivelul „ dacă tot l-ai prins, ia-i prostului şi trei rânduri de piei, numai banul să iasă!”
Încercând, acum, să trec peste aceste carpato-pontico-dâmboviţene reprezentări, idilice, sentimentale şi triumfaliste, voi spune că, pe mine unul, această Niagară de candidaturi pentru funcţia supremă a statului de drept nu este, câtuşi de puţin de natură să mă umple de entuziasm înflăcărat şi debordant. Dimpotrivă, cred că în toată această buluceală de nume şi prenume avem o teribilă dovadă a crudului adevăr că, nici până acum, la aproape 25 de ani de la căderea regimului ceauşist, nu am reuşit să alegem grâul de neghină. Mai direct spus că nu ştim- sau, dacă ştim, ignorăm, ceea ce este şi mai grav!- distincţia categorică dintre „om politic” şi „politicianist” pe care a operat-o cu un veac în urmă marele (şi încă prea puţin cunoscutul) cărturar C Rădulescu-Motru.
În esenţă, deosebirea constă în aceea că dacă omul politic se gândeşte şi lucrează pentru binele colectiv, politicianistul este cel care se gândeşte numai la binele său şi al celor de tagma sa. De aici decurgând şi distincţia dintre „politică” şi „politicianism”, care ne oferă, cred, o excelentă grilă de analiză şi de selecţie a candidaţilor la candidatura pentru prezidenţiale.
Grilă cu care vă invit, stimaţi prieteni, să operaţi şi în cazul de faţă. Mai bine spus: mai ales în cazul de faţă!
Dar să nu îmi uit vorba începută. Aşadar avem, de pe acum, cam 10 candidaturi pe ţeavă, la care, foarte probabil, se vor mai adăuga încă alte câteva. Nu vreau,deocamdată, nici să spun pe cine anume aş vota şi, cu atât mai puţin, să influenţez pe cineva. Totuşi, nu pot să nu observ că, printre numele pretendenţilor la vot, nu puţine sunt cele ale unor personaje care, din mai multe puncte de vedere, ridică nişte semne de întrebare. Sunt nişte personaje care, fie că nu se mai bucură de o bună cotă la capitolul ”încredere”, fie că încă nu ajuns să atingă acest prag. Altfel spus, cei din prima categorie au demonstrat că nu sunt oameni politic, fiind doar nişte politicianişti, în vreme ce, aparţinătorii celei de-a doua categorii, încă nu au reuşit să convingă că au promovat de la politicianişti la politicieni – în senul corect al termenului.
Dacă, respectivii, sunt conştienţi de această realitate şi de ce se aruncă în joc fără a avea o cât de plauzibilă garanţie?- asta este o chestiune la care nu m-aş hazarda să răspund acum şi aici. Tot ceea ce pot spune este că nu chiar puţine dintre personajele care asaltează imaginarul nostru individual şi colectiv îşi joacă, acum, ultima carte.
Acesta este, ca să o spun mai direct, rezultatul sigur al alegerilor prezidenţiale din acest sfârşit de an 2014! O severă şi, mai cu seamă, absolut binevenită operaţiune de plivire a uscăturilor morale şi a buruienilor politicianismului de pe tarlaua politicii româneşti.
În acest caz, nu pot decât să spun, cu mâna pe inimă şi cu fruntea sus, un foarte sincer:Doamne ajută!

 

Şerban CIONOFF