Șerban Cionoff: CUVÂNT ÎNLĂCRIMAT PENTRU ANGELA CIOCHINĂ

Dintr-o ştire pierdută în noianul efemeridelor cotidiene, aflăm că azi a murit Angela Ciochină, una dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite interprete de muzică uşoară anilor *70-*80 din veacul trecut. Sincer să fiu, nici nu mă mai miră că ştirea aceasta a trecut aproape neobservată. Asta, poate şi pentru că din cauza unei boli cumplite, Angela Ciochină şi-a petrecut ultimii ani de viaţă departe de lumea noastră dezlănţuită, uitată de mulţi dintre cei a căror tinereţe a stat sub bolta înstelată a cântecelor cărora ea le-a dat nobleţe fără egal: „Dă-mi mâna, prietene”, „De-ai fu tu salcie la mal” sau „Pentru tot ce ne-a unit cândva”.
La fel de adevărat este, însă, şi că, prin alcătuirea sa morală şi sufletească, Angela Ciochină nu făcea parte din tagma băgăreţelor cu orice preţ în vorbă şi în seamă. Timidă, poate chiar mult prea timidă pentru talentul său, măsurată şi exigentă mai ales cu sine, Angela nu punea preţ decât pe sinceritate, pe dăruire, pe muncă şi pe lucrul durabil.
Cunoscând consacrarea la o vârstă fragedă- ea s-a lansat în emisiunea Televiziunii Române, „Steaua fără nume”- alături de Jeanina Matei şi Mihaela Oancea- Angela Ciochină a fost nu doar o cântăreaţă „la modă”, ci o artistă în adevăratul înţeles al cuvântului, care a cucerit publicul doritor de frumuseţe şi de puritate. Din nefericire, soarta a vrut ca, după notorietate, tot ea să afle şi tâlcul unei ziceri emblematice pentru mentalitatea de târgoveţi a lui „când eşti în treabă, toţi te întreabă…”
Încercată de mari suferinţe fizice şi sufleteşti, Angela nu a făcut, însă, din aceasta subiect de vâlvă tabloidă. În schimb, preţuia mult mesajele de solidaritate sufletească ale adevăraţilor săi prieteni. De aceea, nu aş putea să nu evoc bucuria cu care a primit articolul pe care i l-a dedicat poeta Clara Mărgineanu, precum şi cele câteva cuvinte de încurajare pe care i le-am adunat pe o modestă pagină de revistă, dar mai ales emoţia care o copleşise atunci când i-am transmis un mesaj frăţesc din partea prietenului nostru, poetul şi omul Lucian Avramescu.
Acum, Angela Ciochină a plecat să cânte printre îngeri între nori şi stele. Să ne amintim de ochii ei senini, de glasul ei cald şi să îi spunem ceea ce ea însăşi ne-a spus de atâtea ori:„Dă-mi mâna, prietene”…