Șerban Cionoff: DA, ROMÂNIA ARE MINISTRU DE EXTERNE!

S-a discutat, cred eu, prea puţin despre recentele declaraţii ale ministrului de externe al României, Titus Corlăţean, care reprezintă o severă (şi , mai ales, binemeritată!) punere la punct a unei aşa-numite „iniţiative cetăţeneşti”a UDMR privind minorităţile. Scriu apăsat „ministrul de externe al României” şi nu „al guvernului Ponta”, pentru că – şi prin această categorică luare de poziţie a domniei sale- şeful în exerciţiu al diplomaţiei române dovedeşte că este decis, că ştie şi vrea să reprezinte şi să promoveze Interesele Statului Român, stat de drept şi suveran, stat membru al Uniunii Europene şi al Alianţei Nord Atlantice şi nu doar interesele unei formaţiuni sau ale unei coaliţii politice anume.
În mod deosebit, mi-a reţinut atenţia accentul pe care ministrul Titus Corlăţean l-a pus pe ideea dreptului suveran al statului român de a-şi preciza o poziţie într-o chestiune dificilă şi controversată care îi priveşte pe toţi cetăţenii statului nostru, fără deosebire de naţionalitate. Şi, domnia sa, a făcut acest lucru fără inhibiţii şi fără complexe. Cu atât mai mult cu cât, după cum prea bine se ştie!, încă de acum două decenii, adică pe când autorităţile de la Bucureşti erau la începuturile procesului extrem de complex şi de sinuos al integrării României în NATO şi în Uniunea Europeană, s-au făcut auzite nişte voci- tot ale unor „iniţiative cetăţeneşti”!- care ne spuneau cu mult aplomb că teoria Interesului Naţional este nu doar depăşită, ci chiar profund reacţionară.
Să mă mai mir, atunci- fiindcă tot vorbim despre felurite „iniţiative cetăţeneşti” -, dacă ne amintim că, din acelaşi aluat „civic” din care fusese plămădit ideologul de (de-) serviciu al prohibirii tezei Interesului Naţional, a fost zămislit şi un ( pseudo) ministru de externe care a pus pe tavă autorităţilor de la Budapesta zestrea de un miliard de dolari a Fundaţiei „Emanoil Gojdu”? Nu”, nu mă mai mir, constat pur şi simplu…
După cum era de aşteptat, câţiva dintre liderii UDMR s-au burzuluit şi de această dată ameninţând că vor ieşi de la guvernare. Sincer să fiu, nu ştiu cum se numeşte gestul în vocabularul pseudo- europenismului pe care îl tot invocă UDMR-ul întru susţinerea pretenţiilor sale, dar ştiu că , pe româneşti, asta se numeşte pur şi simplu: „şantaj”.
Cât priveşte ameninţarea (devenită slogan) a aceloraşi lideri ai UDMR cu pâra la Bruxelles, eu zic cum că domniile lor nu ar trebui să uite prea uşor sprijinul direct pe care l-au acordat Amiralului Dezastrului Naţional, Traian Băsescu, atunci când şi-au îndemnat membrii şi simpatizanţii să nu vină la vot la Referendumul din vara lui 2012. Sigur că a fost un gest ultra-super-hiper „european şi democratic” dacă mă gândesc la sprijinul direct pe care PPEiştii din UE l-au acordat Demisului Naţional. Asta ca să nu mai vorbesc, deocamdată mai mult, despre poziţia scăldată şi total incorectă pe care o are- nu de azi, de ieri- UDMR faţă de manipulările făţiş anti-româneşti ale lui Laszlo Tokes. Acest personaj de lugubră faimă care au adus atâta tensiune şi neîncredere în relaţiile dintre cetăţenii României de naţionalitate română şi de naţionalitate maghiară.
Sunt, toate acestea, doar câteva motive foarte solide pentru care consider moral şi corect să salut cu tot respectul luarea de poziţie a ministrului de externe a României, Titus Corlăţean, şi, în mod cu totul deosebit, pentru replica atât de directă dată şantajului cu ieşirea de la guvernare venit, şi de această dată, tot din partea unor liderilor UDMR: „Guvernele vin şi pleacă, coaliţiile vin şi pleacă, statul rămâne, statalitatea rămâne”. Asta în condiţiile în care- printr-o simplă coincidenţă, desigur-cam aceleaşi voci sonore şi autorizate ale UDMR au şi declarat cum că poziţia exprimată de către ministrul de externe al României este „depăşită”…
Nu îmi stă în fire nici să proorocesc şi nici să dau preţioase indicaţii oamenilor politici şi guvernanţilor. Dar, ca cetăţean al României, aşadar al unui stat de drept, stat membru al Uniunii Europene, am deplina libertate civică să aştept ca poziţia, verticală şi corectă, a ministrului NOSTRU de externe să nu rămână o excepţie.
Fireşte, răspunsul final va trebuie să îl dea – şi să NI-L dea!- premierul Victor Ponta după anunţata întâlnire cu preşedintele UDMR, Kelemen Hunor.

Şerban CIONOFF