Șerban Cionoff : DE CE NU ÎI RĂSPUNDE JUSTIŢIA LUI TRAIAN BĂSESCU?

S-a trecut, cred, prea uşor şi prea repede peste criticile severe pe care(încă) preşedintele Traian Băsescu le-a adus justiţiei. Poate, pe de o parte, datorită faptului că sporovăielile televizate ale celui care, pentru încă vreo câteva luni, mai rămâne cocoţat în Dealul Cotrocenilor chiar că nu mai interesează lumea serioasă care are şi alte treburi decât să se uite în gura Marinarului-Fără-Busolă, iar, pe de altă parte, pentru că suntem încă prizonierii efemerului şi al minunii care nu ţine mai mult de trei zile.
Cu toate acestea, recenta ieşire în trombă a De-legitimatului Naţional împotriva justiţiei trebuie luată foarte în serios şi asta din cel puţin două-trei motive:
-1) Spălând pe jos cu cei ce lucrează în structurile justiţiei din scumpa noastră patrie, Traian Băsescu nu a făcut decât să dovedească- încă o dată şi, mai ales, pentru a câta oară?- că aşa ştie să se poarte individul cu cei care l-au ajutat să îşi ducă la îndeplinire abjectele urzeli. Păi nu a fost şi, din păcate, încă mai este, justiţia, în primul rând procuratura, braţul înarmat al lui Traian Băsescu în lupta sa turbată cu duşmanii reali sau doar potenţiali? Fireşte că da! Şi atunci de ce ne-am mai mira că acum însuşi Traian Băsescu îi calcă în picioare, la grămadă, şi le pune în cârcă, la toţi lucrătorii din justiţie, cele mai cumplite păcate şi ilegalităţi? Aşa a făcut-o cu toţi slujitorii săi şi nu văd nici-un motiv pentru care, în acest caz, să se abţină.
– 2) Criticile lui Traian Băsescu sunt foarte adevărate – în principiu. Numai că, şi de această dată, ele sunt în mod josnic şi mârşav deturnate. În sensul că ele nu îi vizează pe făptuitorii reali ai abuzurilor şi ilegalităţilor comise de inchizitorii zeloşi „cu Traian Băsescu în suflet”, ci tocmai pe cei care, încă, au argumentul temeinicei pregătiri profesionale, curajul şi demnitatea să refuze comanda politică a clicii băsesciene. Fiindcă, dacă ar fi avut cu adevărat intenţia să spună lucurilor pe nume, Amiralul Dezastrului Naţional trebuia să se refere la hărţuiala demenţială la care este supus de aproape un deceniu Adrian Năstase, intratabilul său adversar politic, pe care, neputându-l învinge în planul argumentelor şi în temeiul faptelor, a ales să îl umilească cu concursul unor magistraţi-slugoi. Indivizi de teapă foarte joasă pentru care conştiinţa morală şi etica profesională sunt doar cuvinte de dicţionar ieşit din uz. Ca să nu mai vorbim, acum, şi despre dosarul privatizării ICA sau despre alte cazuri mai puţin mediatizate dar la fel de schiloade şi de partizan-falsificate.
-3) Nu este câtuşi de puţin întâmplător faptul că Niagara de sudalme pe care autorul celei mai nenorocite crize morale şi instituţionale din istoria modernă a României la varsă, cu cinism şi cu neruşinare, în capul oamenilor justiţiei a fost slobozită tocmai acum, când tot mai mulţi judecători îşi cer, public, răspicat, dreptul de a îşi exercita înalta lor misiune- singura lor misiune într-un stat de drept, stat democratic, modern, membru al Uniunii Europene- de a aplica legea, fără părtinire şi mai ales fără comenzi politice. Dimpotrivă!
În aceste împrejurări, ajungem la încheierea că Traian Băsescu a operat un mincinos şi neruşinat transfer, de la adevăraţii vinovaţi pentru dramatica prăbuşire a încrederii românilor în justiţie către cei care , încă, au puterea de a rezista şi de a-i spune în faţă: „Până aici!” Altfel spus, sunt puși la zid tocmai cei care nu îndeplinesc murdarele ordine ale comandantului suprem al Statului de Drepţi.
În această cheie aş citi mesajul lui Traian Băsescu. Cheie pe care o consider a fi şi singura corectă şi cinstită.
În aceste împrejurări nu îmi rămâne decât să aştept răspunsul categoric al celor care au dreptul şi datoria să reprezinte şi să vorbească în numele Lumii Justiţiei. Dar, dacă acest răspuns va întârzia sau va fi doar unul spus cu jumătate de gură, atunci, cu tot regretul nu pot decât să constat că distinsul corp al lucrătorilor din justiţie îşi merită soarta!
Fie şi prin faptul că, din teamă sau din resemnare mioriitică, au consimţit să devină complici taciţi ai noii abjecţii a lui Traian Băsescu.
Chiar aşa: de ce nu i-a dat, încă, Justiţia Română răspunsul meritat lui Traian Băsescu?