Șerban Cionoff: De ce tace abasadorul Hans Klemm?

Au trecut până acum, când scriu aceste rânduri, mai bine de 15 ceasuri de la închiderea urnelor și putem spune fără teamă că PSD este de departe marele câștigător al alegerilor locale. Top-ul perdanților nu îl mai fac pentru a nu produce dureri de cap unora sau altora…

Firește, pentru a avea o corectă evaluare a semnificației localelor este nevoie să luăm în calcul mai multe elemente, cum ar fi: prezența la vot(pe zone, categoriile de vârstă etc), creșterea sau descreșterea în cotațiile electorale a unor partide și personalități politice sau apariția și puterea de persuadare a unor formațiuni sau personaje numite „atipice” sau chiar „anti-sistem”.

După cum era de așteptat, comentariile curg în cascadă, iar formatorii de opinie se confruntă intens, mai ales atunci când se ajunge la noua configurare a spectrului politic la nivelul puterilor locale și, prin extensie de sferă, la prognoze pentru scorul de la parlamentarele din toamnă. Dintre toate temele care au acaparat canalele de media, eu unul m-aș opri la una pe care o socotesc de un foarte mare interes. Mă întreb, așadar, cum se explică faptul că printre câștigătorii categorici ai alegerilor de ieri se numără deloc puține persoane care s-au aflat sau se mai află în cătarea DNA? Nu dau nume, ca să nu încarc pagina, dar sunt convins că cititorii știu la fel de bine ca și mine la cine mă refer.

Distribuie prietenilor

În cazul acesta ne putem întreba: cine are mai multă dreptate? DNA-ul sau alegătorii?De aici ajungând la o alta, mai acută: cum se împacă scorul electoral al respectivilor clienți de palmares ai neînfricaților și, mai ales, ai total echidistanților, din punct de vedere politic, procurori ai DNA și cotele ridicate de încredere publică pe care tot sondajele de opinie le rețineau pentru această instituție? Cote de-a dreptul amețitoare, cărora trebuie musai să le adăugăm numeroasele distincți europene și transcontinentale cu care este permanent onorată șefa DNA, Laura Codruța Kovessi.

Lăsând în grija experților răspunsul la aceste întrebări, eu unul, cap de locuitor fiind, mai am o întrebare: de ce tace domnul ambasador Hans Klemm? Distinsul ambasador al Statelor Unite ale Americii care, nu mai departe de ajunul alegerilor locale, ne arăta cu deget autoritar încotro să ne orientăm atunci când votăm, dar, mai ales, pe cine să NU votăm! Și totuși, uite că nu știu cum se face dar, de data asta, cei care viețuiesc în anumite comunități au votat exact pentru asemenea persoane. Prietenii știu de ce?

Din nou ne aflăm în fața unei dileme categorice: sau oamenii locului știu mai bine decât ambasadorul Hans Klemm pentru cine să voteze sau domnul ambasador s-a băgat în vorbă fără să îi fi cerut cineva părerea și, mai ales, fără să aibă suficiente argumente în sprijinul prețioaselor sale indicații pre-electorale? Asta ca numai discutăm acum mai pe îndelete despre faptul că, și de această dată, distinsul ambasador al Statelor Unite în țara noastră a comis o gravă încălcare a prevederilor stricte ale mandatului său diplomatic.

Mă aștept, desigur, să fiu pus la punct de către anumiți analiști care și-au făcut un(deloc de invidiat) renume din ploconeala la comenzile primite de la UE sau de la Licuriciul cel Mare. Social-civici sadea și care îmi vor atrage atenția că BEC nu a publicat, încă, rezultatele definitive ale localelor, așa încât domnul ambasador nu se poate pronunța. Deocamdată, bineînțeles.
Observație de elementar bun simț căreia i-aș da crezământ dacă însuși domnul Hans Klemm însuși nu s-ar fi pronunțat cu anticipație, de fapt dacă el însuși nu ar fi făcut un gest pe care limbajul diplomatic l-ar putea caracteriza ca fiind peu amical.

Date fiind cele mai înainte menționate , ne aflăm într-o situație foarte delicată, în care ar fi de așteptat să vedem dacă Departamentul de Stat mai apreciază că prezența domnului Hans Klemm la București, în calitate de ambasador al Statelor Unite ale Americii poate reprezenta o garanție a sincerității, a încrederii și dorinței de colaborare bilaterală , în interesul nostru comun?
Numai că, de data asta, nu răspunsul domnului Hans Klemm este cel pe care îl așteptăm cu maxim interes.