Șerban Cionoff: DEMISIA DE ONOARE ŞI RĂMÂNEREA DE DEZ-ONOARE

 

Numai un romantic întârziat sau un naiv sadea şi-ar fi putut închipui că, după nenorocirea din Munţii Apuseni vor cădea ceva capete de granguri din instituţiunile direct răspunzătoare pentru acest delict care (cel puţin din punct de vedere moral) poate fi numit: omor prin incompetenţă! Ce-i drept, primul ministru, Victor Ponta, a retezat câteva scăfârlii de la nivel mediu, iar şeful IGSU şi-a dat el însuşi demisia, nu fără a fi bâiguit nişte fraze anapoda în care încerca să tragă spuza semi-vinovăţiei pe turta onoarei sale nereperate.

În fine, după câteva zile bune-„bunul” ăsta să fie la ei, acolo, la ăia care au proţăpit în fruntea unor instituţii de stat nişte neisprăviţi cu ţâfnă multilateral dezvoltată şi direct proporţională cu totala lor nepricepere !- iată că ministrul de interne, Radu Stroe, şi-a dat demisia! Vorba aia, mai bine mai târziu decât niciodată…

Distribuie prietenilor

Iată, însă, că exact cel a cărui demisie se impunea prin natura lucrurilor, mă refer, aţi ghicit!, la generalul de trei parale şi doi firfirici juma* din capul mesei STS (numele nici nu i-l mai pronunţ  fiindcă, zău, mi se apleacă!) se ţine băţ pe poziţie. Nu scoate nici două vorbe, în schimb îşi trimite la înaintare un piţifelnic de cuvântător, care , şi acela, ne ia de fraieri şi ne turuie verzi şi uscate, după care mai scoate şi limba pe la spate…

Sigur, primul ministru, Victor Ponta, a făcut ceea ce îi stătea în putinţă şi în fişa postului, adică a înaintat propunerea de schimbare din funcţie a super-căprarului de la STS, dar decizia o va lua CSAT-ul. Adică, pe româneşte zis: acela care pentru mai puţin de 50 de săptămâni ar mai fi jupânul din Dealul Cotrocenilor. Care, cu mintea plecată după o sticlă cu apă plată ar fi  ar fi să îl scoaţă de la butoane pe super-slugoiul de care are nevoie- mai ceva decât de oxigenul de la terasa „Cireşica” plus monetarul rezultat din devalizarea flotei maritime a României!- taman acum, în an dublu electoral. An al alegerilor pentru Parlamentul European unde, neapărat, trebuie să iasă din juben mandatul de europarlamentar al gogoşicii lu*tăticu şi, dacă se poate, să ia şi trepăduşii lui de alcov politico-ideologic un mandat sau încă un mandat. Adică un euro-ciolan, nou sau numai reasezonat, nici nu mai contează. Euro-ciolan să fie!

Şi, totodată, anul prezidenţialelor când Traian Băsescu et comp tare ar vrea,  dacă tot  nu mai sunt şanse să apuce potul ăl mare, măcar să iasă unul mai aşa, mai băiat de înţeles. Care să facă în continuare uitate dosarele bine burduşite de procuriştii cu cod, ăia  copios năimiţi şi bine garnisiţi cu funcţii.

Am citit, zilele astea, pe undeva cum că există nişte suflete curate care credeau că generalul armatei moarte cu nume de cod STS  o să aibă un puseu de onoare şi o să demisioneze. Haida-de! Oameni buni, a spune … (puneţi dumneavoastră câte puncte de suspensie doriţi!) şi onoare este ca şi cum ai spune „Matrozul Fără Busolă” vedetă a clipului publicitar: „Atenţie, alcoolul consumat fără măsură dăunează grav organismului!”.

Pe ultima sută de metri, iată că şi procuroul general al României, domnul Tiberiu Niţu, vine şi ne spune, foarte pe ocolite ce-i drept, cum că „Parchetul General analizează” ideea unei anchete în cazul accidentului din Munţii Apuseni. Atenţie mărită, domnilor „analizează”, adică uşor cu pianul pe scări să nu se supere lumea bună. Ehei, ia să fi fost vorba despre ţăranii care au votat (cum au votat?!) la Referendum sau despre niscai liceeni care au făcut chetă pentru Bac, atunci să vezi viteză de reacţie. La procurorii „cu Traian Băsescu-n suflet”…

De felul meu nu prea agreez generalizările tendenţioase, de calibrul ”toţi este la fel” şi de aceea cred sincer că la Parchetul General al României sunt şi oameni corecţi, verticali şi nealiniaţi în plutonul de ordonanţe la cheremul lui Zeus, care îşi vor spune răspicat cuvântul şi îl vor determina pe domnul Tiberiu Niţu să depăşească stadiul optativului … mai mult sau mai puţin condiţional al lui „analizează în momentul de faţă”…

În concluzie, nici nu mă interesează dacă demisia lui Radu Stroe a fost o demisie de onoare sau una „din impuls”. În schimb, ştiu cu toată certitudinea, că rămânerea la cârma acestei definitiv compromise entităţi numită STS a MULT PREA COMPROMISULUI ei  ştab este o dezonoare cruntă. Nu pentru instituţie sau pentru acel lamentabil personaj, ci pentru însăşi ideea de democraţie modernă şi de stat de drept în România!

Şerban CIONOFF