A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Șerban Cionoff: DEMOCRAŢIA COMPROMISĂ CU MATERIALUL CLIENTULUI…

59

   Scriam într-o notaţie precedentă că drama micului Ionuţ şi a familiei sale reprezintă sau ar trebui să reprezinte un test al solidarităţii noastre în faţa nenorocirii. Ceea ce nu am mai scris atunci, dar, dun păcate, trebuie să scriu, acum, răspicat, este adevărul dureros că suntem pe cale să picăm cu brio acest test. Poate că nu direct, dar, oricum, pe mâna unora dintre cei pe care, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, i-am ales să ne reprezinte în organismele democratice, în cazul de faţă al Consiliului General al Municipiului București.

 Fiindcă nu văd cum altfel am putea califica faptul că, azi, la şedinţa Cononsilului convocată din iniţativa Primarului General Sorin Oprescu pentru a lua o decizie clară, categorică în chestiunea maidanezilor, domnii consilieri nu au catadixit să vină decât cu mare greutate

 Bun, să spunem că facem, până la urmă, un referendum? Din nou, întrebarea lui Tănase:”Şi cu asta ce-am făcut?” Fiindcă referendumul fiind strict consultativ, o dată publicate rezultatele, iar rămânem cu ochii în soare.

 De aceea, las la o parte subiectul la zi şi ajung la o întrebare care, vrând-nevrând, îmi vine în minte acum. Aşadar, vom face în Bucureşti şi poate nu numai acolo, referendum pentru a decide soarta maidanezilor. După asta, la orizont se anunţă un alt referendum, de data asta pentru a decide ce se va face cu „dosarul Roşia Montana”.  Un dosar foarte controvesat dar despre care opinia publică este încă în mare derută, fiecare dintre părţi susţinându-şi cu pathos şi aprindere cauza. La ele adăugându-se şi referendumul pe tema regionalizării. 

În aceste condiţii, încep să am serioase întrebări în ceea ce priveşte rata de participare. Nu de alta dar, observi cu o crescândă îngrijorare, că nenorocitul clişeu mental: „n-ai pe cine alege, toţi sunt o apă şi-un pământ”, revine tot mai insistent.

  Şi asta nu ar fi totul. Anul viitor urmează să avem două rânduri de alegeri:o dată, alegeri pentru  desemnarea europarlamentarilor şi, altă dată, pentru a decide viitorul Preşedinte al României. La care se adugă şi referendumul pe tema revizuirii Constituţiei. Nu e cam mult? Dar, mai ales, dată fiind bălteala cam prelungită în mocirla”coabitării”, nu există riscul foarte serios ca aceste exerciţii ale drepturilor şi libertăţilor democratice să  se soldeze cu serioase rezerve din partea electoratului. Ceea ce s-a putea solda cu o certă reacţie de supra saturare faţă de o asemenea formă deosebit de importantă a exerciţiului democratic şi care, la rândul ei, ar avea ca rezultat direct o îngrijorătoare rată a neparticipării sau nişte multe voturi de categoria: „nu ştiu”. Opţiune, ce-i drept, neinclusă pe buletinele de vot , dar foarte prezentă în mentalul colectiv al unei populaţii mult prea bulversată şi din ce în  ce mai dezamăgită.

 Una peste alta, toată această joacă de-a „uite referdnumul/nu e referendumul” riscă foarte serios să devină un exerciţiu de compromitere a practicilor democratice.

  Atenţie, domnilor, tot fiind făcut numai cu materialul clientului!

Cmentariile sunt închise

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More