Șerban Cionoff: DRAGI TINERI FRUMOȘI ȘI LIBERI

Am văzut și eu, așa cum au văzut și alți români tineri sau vârstnici,o poză care circulă intens în spațiul virtual, în care apăreți împreună cu domnul Dragoș Pâslaru, ministrul muncii, protecției sociale, familiei și persoanelor vârstnice. Vă felicit sincer pentru această frumoasă amintire, mai ales că nu erați nici la o recepție, nici la o altă reuniune de protocol, ci într-ul autobuz aparținând Regiei Autonome de Transport București. Erați, și voi și domnul ministru, voioși nevoie mare și nu pot decât să cred în deplina sinceritate a acestor zâmbete.
Nu știu, însă, dacă știți ( măcar unii dintre voi)că domnul acesta zâmbitor nevoie mare și chiar ,,foarte popular’’, cum se spune pe la noi, este una și aceeași persoană cu acela care, de un an de zile, tărăgănează să crească salariile părinților sale ale fraților voștri, ca și pe cele altor neamuri ale voastre, care ,bugetari fiind, își rup de la gură ca să vă asigure vouă, un trai decent și liniștit. Și, mai ales, chivernisesc cu mare grijă banul de fiecare zi, atât de trebuitori pentru ca voi să mergeți la o facultate și să vă faceți un rost în viață. Ca unul care am ajuns de-acum la vârsta bunicilor voștri, dați-mi voie să le urez sănătate și puterea de a vă rămâne, cu voia Bunului Dumnezeu, cât mai multă vreme aproape! Mă mai întreb, de asemenea – și sper că nu îmi veți lua în nume de rău lucrul ăsta – dacă știați că același domn alături de care sunteți atât de bucuroși că ați avut ocazia să vă trageți în poză, este una și aceeași persoană cu acela care, în tot acest an de zile de când deține mandatul de ministru, mereu promite și tot mereu amână să mărească pensiile amărâte cu care trebuie să își ducă traiul bunicii, unchii și mătușile voastre, care, după o viață de muncă cinstită, mai plătesc încă impozit pe acele pensii de nimic.
Să vă mai spun ceva foarte important după părerea mea. La vremea când noi eram de vârsta voastră, era obiceiul ca două personaje de la vârful-vârfurilor partidului și statului- să îi numim un ,,EL’’ și o ,,EA’’- să se fotografieze împreună cu tineri sau copii, râzăreți nevoie mare, fiind și ,,EI’’ și copii sau tinerii din fotografii. Numai că, în prealabil, acei copii sau tineri fuseseră atent verificați, nu care cumva , Doamne ferește și apără, să fie vre-unul bolnav și să le dea boala ,,CELOR MAI IUBIȚI’’. Sau,mai rău, ca, profitând de ocazie, să le strecoare acestora un bilet, o petiție sau o petiție.
Acum, lucrurile s-au schimbat din temelii și nu am nici-o dovadă să afirm că fotografia voastră din autobuz, la pachet cu domnul ministru Dragoș Pâslaru, a fost aranjată înainte sau după ce aparatul de fotografiat sau mobilul a imortalizat-o. Fapt care , foarte probabil, pe unii dintre voi văva îndemna ca, ajunși acasă, după ce v-ați mândrit cu fotografia asta de zile mari, să puneți o vorbă bună pe lângă părinții voștri sau pe la alte nemuri cu drept de vot pentru ca , la alegerile din 11 decembrie să voteze partidul care îl susține pe domnul ministru Dragoș Pâslaru și pentru aliații săi. Iar, dacă fotografia nu mă înșeală, măcar unul dintre voi are, de-acum, drept de vot, rugămintea mea de mai înainte are o adresă mult mai precisă.
Iar dacă, peste un an sau chiar mai devreme,sub cârmuirea unui guvern din care să facă parte miniștri precum Dragoș Pâslaru și ai lui, lucrurile vor merge așa după cum prevestesc oameni ceva mai știutori întru ale prognozei politice, atunci vă sfătuiesc să nu începeți să vă văicăriți și să recitați vorba păcătoasă: Vaiiii de noi și de noi, cine s-ar fi așteptat la așa ceva?
Cu toată dragostea, dar nu am să vă cred!