Șerban Cionoff: EXCROCHEAZĂ LINIŞITIT, „OAMENII LEGII” DORMITEAZĂ PENTRU TINE!

 

Nu cred că există un clişeu mai stupid decât :”oamenii legii”, cu care nişte purtători de microfon sau de pix îi desemnează pe poliţişti. Fix verbal- şi mental!- care îşi are originea în faimoasele istorisiri despre western-ul sălbatic în care şeriful este o persoană temută-de către bandiţi şi este respectat- de oamenii cu frica de Dumnezeu şi de lege. Totuşi, stau şi mă întreb: dacă poliţiştii sunt „oamenii legii” atunci noi, restul lumii, suntem „oamenii…. fără-de- legii”?
M-am gândit de mai multe ori la istoria asta şi uite că, mai deunăzi, m-am amintit de ea, ca să spun aşa „pe propria piele”. Mai ceva vreme în urmă, soţia mea a cunoscut o persoană care s-a recomandat a avea oarşece cunoştinţe la o pensiune de pe litoral aşa încât i-ar putea asigura, contra cost desigur, masă şi cazare la un tarif adecvat lefii de profesor. Drept pentru care soaţa mea a trimis, în câteva rate succesive, în contul respectivei doamne suma convenită pentru ea şi o colegă. În total, aproape 1 900 RON. Minune! După ceva vreme, doamna cu pricina a anunţat-o pe soţia mea că promisiunea nu se mai poate realiza. Nimic mai simplu,atunci, decât ca respectiva să restituite sumele virate în contul său bancar de către soţia mea, cu aceeaşi celeritate cu care le-a şi primit. Ei şi de-aici să te ţii!….
La fiecare telefon al soţiei, personajul răspunde invariabil că „banii vin azi”, de regulă urmând ca ea să îi depusă în cont după ora 18, adică la un ceas după ce băncile şi-au terminat programul pe ziua în curs. După atâtea şi atâtea tărăgănări, am suna-o şi eu pe cea în chestiune, primind pentru fiecare solicitare, răspunsuri năucitoare de o largă gamă tematică, de la” am conturile blocate dar în trei zile le-am deblocat” până la „acum mă sunaţi? Sunt la capelă, cu mortul pe masă”.
Sătul de atâtea cacealmale, am luat-o pe soaţa mea de mână şi scris un Memoriu pe care l-am adresat- fireşte- unui„om al legi”, respectiv Şefului Inspectoratului Judeţean de Poliţie în raza căruia domiciliază persoana debitoare. Am anexat şi documentele pe care le-am crezut de natură să ajute „oamenii legii” , copii după chitanţele eliberate de către bancă după fiecare depunere. Totodată, în memoriul pe care credeam că îi va ajuta pe „oamenii legii” pentru a cerceta cauza în spiritul legii şi al legalităţii, soţia mea a dat şi datele de contact: adresă, numere de telefon.
Normal, de la data transmiterii memoriului către „omul legii” de la IPJ –ul în cestiune, nici soţia mea nici eu nu am mai contactat-o pe
Am trimis memoriul şi ne-am pus pe aşteptat Şi, de pe 27 august, data când am expediat documentul, aşteptăm ca un „om al legii” să o contacteze pe soţia mea. Da de unde*?! Nici vorbă de aşa ceva…
In schimb, ieri dimineaţa, cine credeţi că a contactat-o?… Aţi ghicit! Exact persoana cu pricina! Care, dulce şi suavă ca o garofiţă, şi-a reluat, dulce-mieros, poezeua ştiută: „Trebuie să mi se deblocheze conturile şi până vinerea asta primeşti banii”.
Noi, de aici, ce să înţelegem? Fireşte, presupuneri de tot felul se pot face. Dar pentru că, atât eu cât şi soţia mea, suntem oameni care respectă instituţia Poliţiei Române, nu spun,deocamdată, la ce judeţ al scumpei noastre patrii mă refer. Am scris „deocamdată” , fiindcă dacă nici „până vinerea asta” soţia mea nu primeşte banii, cu toată preţuirea mea pentru „oamenii legii”, voi scrie cu subiect şi predicat despre cine e vorba în propoziţie. Aşa încât onor conducerea Poliţiei Române să aibă un semnal despre operativitatea şi, până la urmă, despre respectul faţă de cetăţeni de care dau dovadă unii dintre „oamenii legii”.
Până atunci nu pot să îmi ascund dezamăgirea pentru că am putut constata, în direct, că la umbra acestui fel de bălmăjeli şi de tărăgănări din partea „oamenilor legii” indivizi de teapa persoanei despre care v-am povestit îşi fac liniştiţi de cap.

Şerban CIONOFF