Șerban Cionoff: FORȚA DE LIANT A HÂRTIEI DE O SUTĂ…

 

Cu vreo patruzeci și ceva de ani în urmă, la casieria Uniunii Scriitorilor s-a petrecut ceva nemaipomenit. În ziua în care, de regulă, se plăteau drepturile de autor, oamenii s-au trezit că… nu au nimic de încasat!  Și asta fiindcă un anume înalt aparatcik din anturajul lui Nicolae Ceaușescu îl informase pe<<cel mai iubit fiu al partidului și poporului>> că   scriitorii nu vor să mai  primească o lețcaie pentru munca depusă la masa de scris, singura răsplată la care ei năzuiesc fiind << mândria de a scrie despre partid și despre secretarul său general>>.

Numai că, deși isprava asta se petrecea la scurtă vreme după apariția funestelor <<Teze din iulie(1971)>>- care puneau capăt relativei, dar realei, deschideri politice și ideologice și inaugura mini-revoluția culturală a cărei lecție Nicolae Ceaușescu o învățase  cu prilejul vizitei pe care cu puțină vreme înainte o efectuase în China lui Mao și în Coreea de Nord a Marelui Kim-, scriitorii nu s-au prea arătat bucuroși de o asemenea idee. Așa încât la casierie și apoi la biroul lui Traian Iancu, pe atunci director al Fondului Literar, s-a iscat un uriaș tărăboi.

Distribuie prietenilor

A intrat în folclorul cafenelelor literare vorba lui Octavian Stoica, prozator de mare talent, prințul neîncoronat al boemei bucureștene:<<Ca să vezi ce însemnă forța de liant a hârtiei de o sută?!… Păi cine făcea cel mai mare scandal la casierie? Doi inși: eu, pentru 8 lei și Aurel Baranga, pentru 8000de lei!>>( Pentru corecta informare a mai tinerilor cititori mă grăbesc să adaug că, în limbajul propagandistic al epocii, expresia<<forță de liant>> se traducea: <<unitatea de nezdruncinat a partidului și a întregului popor în jurul tovarășului Nicolae Ceaușescu>>.)

Mi-am adus aminte de sintagma cu pricina văzând pe micile ecrane nenumăratele episoade ale serialului de mare senzație <<Ce arestări a mai făcut DNA?>>, în care, rând pe rând sau unul lângă altul, apar fețe grele din principale formațiuni politice ale țării. Personaje pe care, în ciuda mult invocatelor radicale deosebiri doctrinare, îi unește  exact această << forță de liant a hârtiei de o sută>>.<<O sută>> fiind un fel de a spune, fiindcă miza afacerilor necurate pe seama banului public este de ordinul milioanelor de euroi (și nu de lei!) pe care și-i împart într-o urât mirositoare frățietate indivizii cu pretenții de adversari ireconciliabili. Că, dintre dosarele atent și, în special imparțial instrumentate la DNA, ajung mintenaș în instanță și se soldează cu pedepse mai mari sau mai mici tocmai acelea ale căror personaje principale provin dintr-o anume parte a scenei politice- de regulă, PSDiști-,în vreme ce altele, deloc foarte puține și cu daune modice, dar cu și despre băieții de bine din <<famiglia>> celor cu Traian Băsescu în suflet, zac ferecate sub trei sau mai multe rânduri de lacăte în sertarele aceluiași DNA, asta este altă veste –poveste. Așa după cum nu este sau nu ar trebui să fie, de mirare dacă în fața procurorilor DNA partenerii de afaceri de până atunci se dau în gât unii pe alții într-o sinistră veselie. Asta fiind tot un fel de a opera al legii<<mâinii invizibile a pieței>>nu-i așa?

Din această pricină cred că, pentru asemenea situații, formula devenită clișeu <<corupție trans-partinică>>ar trebui înlocuită cu una mai potrivită:<<corupția inter-partinică>> știut fiind că<<trans>>înseamnă  <<peste/deasupra>>.Ceea,evident,nu este cazul în situațiile menționate, atâta vreme cât protagoniștii actelor de corupție conlucrează prin rețele<<inter-partinice>>, folosindu-se, reciproc, de atuurile pe care le au datorită calității lor de membrii ai partidelor. Dar,mai ales, profitând de avantajele de care dispun pe baza funcțiilor pe care, ei sau apropiați ai lor, le dețin în conducerea unor eșaloane ale respectivelor partide.

Am făcut această precizare de termeni convins fiind că ea ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine <<cum?>> și<< de ce >> mult clamata <<luptă anti-corupție>> a ajuns să fie- în ceea ce privește încrederea publică în ceea ce privește echidistanța politică – doar un basm spus la gura sobei. Dar numai în intervalul orar în care pe micile ecrane nu rulează câte un episod din serialul<<Lupta rozelor>>…