Șerban Cionoff: GHICI, CINE (NU) VA FI REMANIAT?

M-am lăsat, de cam multişor poveste, de obiceiul lăudării unor mai mari ai zilei fie că este fie că nu este cazul să fac aşa ceva. Despre motivele pentru care am făcut, pe vremuri, treaba asta, am mai scris şi am să mai scriu poate mai mult…şi mai multe! Oricum, această poveste face parte din viaţa mea şi mi-o asum cu binele şi cu răul său. Şi încă ceva: nu mă supăr dacă pentru ce am făcut sunt criticat cu argumente şi, mai ales, cu bună credinţă. Un singur lucru nu voi admite: să primesc mustrări sau chiar blamul din partea unor răspopiţi şi cameleoni, care, după Decembrie 1989, s-au dat de trei ori peste cap şi au devenit anti-comunişti juraţi.
Acestea fiind scrise , să trecem al ceea vroiam să discut în acest colţ de pagină. Aşadar, circulă din ce în ce mai insistent vorba cum că s-ar pune de o remaniere. Acum că ea, remanierea, va fi un mare, mică sau… mijlocie, asta este altă treabă. Dar, cu siguranţă, remanierea era absolut necesară. Dacă nu chiar obligatorie!
Cât priveşte lista remaniaţilor ( listă mai mult sau mai puţin veridică şi din surse sigure) nu vreau să mă pronunţ. Ba chiar am câteva nume de miniştri de care mi-ar părea sincer de tot rău să fie schimbaţi, nu de alta dar chiar că s-au apucat să facă treabă bună în domeniul lor de competenţă. Nu dau nume fiindcă nu vreau să fac aici listă de simpatii. Dar dacă ar fi cazul ca şi noi, ăştia, capetele de locuitor din documentele Institutului Naţional de Statistică, să ne spunem părerea, atunci, fără doar şi poate, în fruntea listei aş pune un personaj care, vă asigur, o merită cu prisosinţă!
Ca să nu mai lungesc discuţia, vă mai spun doar că este vorba despre un aşa-zis ministru, un personaj ciudat şi neavenit, care nu s-a remarcat decât printr-o dublă calitate: 1 Printr-o foarte prelungită tăcere, deşi era cazul să spună răspicat ceea ce trebuie spus norodului cu privire la trebile din ministerul pentru care ia bănet serios de la buget numai ca să încurce lucrurile; şi 2. Print-o şi mai prelungită suită de palavre, slobozite cu gura aflată în proprietate personală, atunci când este şi mai ales atunci când nu este cazul. Rezultatul fiind doar o interminabilă logoree, fără sens, fără logică şi fără conţinut. Ceea ce nu este decât ol ultra- penibilă şi super-perseverentă băltire în zoaiele ridicolului absolut şi irecuperabil.
Unii se vor fi mirat de împrejurarea că insul acesta a fost, într-o anumită vreme, purtător de vorbe-n vânt la o doamnă care, şi după alegerile din 2012, tot mai taie şi mai spânzură în numele dreptăţii şi al legalităţii, dacă nu chiar mai abitir, acum, decât înainte. Oameni cu scaun la cap fiind, aceste stimabile persoane uită,însă, că insul despre care scriu aici nu făcea decât să citească din nişte foi care i se puneau în faţa ochelarilor. Am scris şi eu de mai multe ori despre acest personaj de ruşinos renume, nu mai departe acum cam o lună, când l-am numit „Ministrul Habarnam”.
Se pare, însă, că nu i-am găsit cea mai potrivită definiţie. Drept pentru care vă rog să intraţi în bibliotecă şi să căutaţi printre epigramele lui Păstorel Teodoreanu pe aceea dedicată primului ministru, Petru Groza, şi ministrului agriculturii,Romulus Zăroni, finul său sau cam aşa ceva. După care,schimbând ceea ce este de schimbat, adică punând numele celor doi contemporani, veţi vedea că treaba merge de minune.
Nu îmi cereţi,deocamdată, şi alte amănunte. Dar de un singur lucru puteţi fi de-acum siguri. Nu îmi cereţi, vă rog,nici de data asta, mai multe amănunte, dar uite că vă mai spun un lucru: nu ştiu ce, să zicem, poate, o intuiţie, mă face să pun pariu că tocmai insul acesta nu va fi remaniat!
De ce? Păi dacă tot aţi schimbat cele două nume din epigrama lui Păstorel, atunci schimbaţi şi pe „finul” cu „verişorul premierului” ( sau cam aşa ceva) ,iar, după asta, cu siguranţă, îmi veţi da dreptate!