Șerban Cionoff: „La P… respecteuse” își pune poalele-n cap!

serban-cionoffNici nu şi-a intrat bine toamna în drepturi că, iată, dinspre malurile Senei ne vin veşti care na dau fiori reci. Din surse apropiate Puterii de la Paris se aude cum că „sora noastra mai mare” nu ne vrea cu nici-un chip în Spaţiul Schengen. Nu ne vrea şi nu ne vrea…
Motivul fiind acela că România este vinovată pentru faptul că rromii – originari de pe aici dar (atenţie mărită!) nu numai…- îşi fac de cap în Franţa. Ce spui soro? Acum au luat domniile lor la cunoştinţă treaba asta? Păi atunci cum rămâne vorba noastră mai veche, aia despre „corectitudinea politică”, despre „combaterea discriminării” şi despre „libera circulaţie a persoanelor în spaţiul comunitar”?
Dar, mă rog frumos, atunci când, ani şi ani la rând, s-a vorbit şi s-a scris despre tot felul de isprăvi pe care această categorie de populaţie le comite, ba în bezna nopţii, ba ziua nămiaza mare, dumneavostră, nenea ăl mai mare de la Paris, de ce aţi adoptat politica struţului?
Sau numai atunci când rromii (fiindcă aşa a trebuit să le spunem ca să nu supărăm nişte feţe subţiri!) au făcut să vă ajungă cuţitul la os – şi nu doar la figurat, ci foarte foarte la propriu – aţi avut revelaţia acestui adevăr?!
Ca, de pildă, atunci când, pe la începutul anilor ‘90, după incidentele de la Hădăreni, când, dimpreună români şi unguri au vrut să ia măsuri, legale, pentru a-i aduce la ordine pe nişte concetăţeni de etnie rromă care se dedaseră la grave acte anti-sociale, nu cumva şi de aici, „de la Paris de prin-prejurul” s-au ridicat deşte ameninţătoare şi, cu mină aprig închisnovată, niscai fundaţii umanitare ne-au ars la palmă cu nuiaua pe motiv de discriminare rasială şi de intoleranţă etnică? Ba bine că nu, luaţi la purecat colecţia de ziare şi vă veţi convinge…
Atunci ca şi de mai multe ori mai târziu, am tăcut şi am înghiţit papara. Uneori pe drept, alteori pe mai puţin drept, dar, fie şi-aşa! Oameni cu frica de Dumnezeu şi cu respect pentru oamenii cu mai multă ştiinţă de carte, ne-am zis că, dacă tot este Franţa sora noastră mai mare, de la care, încă de la începuturile evoluţiei noastre pe traseele încîlcite ale modernităţii, avem numai lucruri bune de învăţat, ce ne-am zis noi, atunci: ia să vedem cum fac domniile lor ca să-i integreze pe rromi?
Când acolo?… Când acolo uite că dumnealor îl iau pe „n-am văzut, n-am auzit” în braţe. În schimb, ne servesc o crasă lecţie de rasism, de intoleranţă şi, pe aceste şubrede temeiuri, sunte pe cale să săvârşească o nedreptate strigătoare la cer. Care nu vizează doar guvernul în exerciţiu, ori o instituţie sau alta a statului, ci reprezintă un gest de o revoltătoare lipsă de respect împotriva României.
Toate acestea petrecându-se – vă rog să reţineţi! – într-o ţară membră a Uniunii Europene. Aşa cum este şi România!
Şi când te gândeşti că, în plin război rece, Jean Paul Sartre – un francez, indiscutabil mult mai important la scara istoriei decât cei ce moşmondesc, acum, la treaba asta urât mirositoare -, a scris „La Putain respectuese”, piesă cu un apăsat mesaj anti-rasist! Ce-i drept, acţiunea se petrecea în America în anii imediat post belici, dar învăţămintele ei merg mult mai departe, în timp şi în spaţiu…
Acum, în anul 2013, uite că „La P… respectuese” întoarce foaia şi îşi pune poalele-n cap! Dar nu oricare poale, ci taman pe cele ale discrminării etnice.
Drept pentru care le răspundem şi noi în ghiers strict rromanes: „Bine dragă, îţi mersi!”

Parteneri