Șerban Cionoff: MARŞ ÎNAPOI, ÎN GROTĂ, CALIBAN!

Nu cred că numai valurile de căldură care s-au năpustit nemilos asupra ţării noastre în ultimele zile sunt de vină pentru ieşirea absolut delirantă, în zona patologicului chiar, a unui aşa-zis scriitor care a cerut, în scris şi sub proprie iscălitură, ca Transilvania să nu mai facă parte din România!
Fireşte, cel mai la îndemână ne-ar fi să expediem această imbeciloidă susţinere cu un zâmbet superior şi să mergem mai departe , că doar avem treburi mai serioase de făcut. Nu cred, însă, că-în cazul de faţă- aceasta este cea mai corectă decizie. Fiindcă acest veleitar cu aere de justiţiar irevocabil nu este doar un caz izolat; dimpotrivă, el este un exponent al unor foarte periculoase ideologii ale intoleranţei şi ale radicalismelor fanatice care, pe fondul crize prelungite a modelului neoliberal şi al austerităţii aduse până la limitele insuportabilului, au erupt în multe state din spaţiul Uniunii Europene.
Aşadar, excomunicatorul de trei parale nu vorbeşte chiar de capul lui. El exprimă o mentalitate, dezvoltă o anumită viziune exclusivistă care, de data asta, a luat în cătare Transilvania. De aici şi reacţiile ferme pe care le-a primit justiţiarul lui peşte prăjit şi, tot de aici, corecta şi salutara decizie a Uniunii Scriitorilor de a-l scoate pe individ din rândul membrilor săi stagiari. O menţiune cu totul specială mă simt dator să fac pentru intervenţia, elegantă dar fermă, a scriitorului Ion Catrina, el însuşi un eminent profesor şi îndrumător al atâtor generaţii, care merge mai departe decât un răspuns categoric şi face o analiză severă a cauzelor mai vechi sau mai noi ale recrudescenţei unor asemenea mentalităţi totalitarist-exclusiviste.
Lasă, însă, că nici cu replica unor anumiţi transilvăneni numi-e ruşine!… Adică, în loc să răspundă acestui neica-nimeni la cub cu calm şi cu argumentele categorice ale Istoriei şi ale normelor moderne care reglementează relaţiile interetnice în spaţiul Uniunii Europeme, uite că s-a găsit un purtător de plaivaz – şi încă de la Cluj!- care găseşte de cuviinţă să facă trimitere la localitatea natală a lovitului de caniculă, Caracal, şi fireşte la tembela istorioară despre „carul cu proşti”. Altfel spus, să-i rea replica în regim elevat al lui „ba pe-a mătii!”
Nu ştiu dacă condeistul (nu condeierul!) clujean are ştiinţă despre faptul că aici, la Caracal, s-au născut şi s-au format prestigioase personalităţi ale artei, ştiinţei şi culturii româneşti. Sau, dacă are şi se face că uită subit, atunci să-i fie ruşine! Culmea, chiar în aceste zile, la Caracal, se desfăşoară o nouă ediţie, a 45-a, a Festivalului „Căluşul Românesc”, dedicat unui fascinant joc popular care şi-a dobândit o nouă tinereţe prin osârdia unui extraordinar animator al vieţii culturale, regretatul Mişu Slătculescu, a fost înscris în patrimoniul valorilor spirituale ale UNESCO. Iar, dacă nu ştie, flăcăiandrul iscălitor mai are vremea să pună mâna pe o carte spre a se documenta la sursă. Şi, mai ales, fără să-i fie teamă că, dând pagina, face curent şi răceşte…
Stau şi mă gândesc foarte serios cum s-ar simţi, de pildă, minunaţii mei prieteni din Cluj- de pildă Eugen Uricaru sau Andrei Marga sau eminentul dascăl al studenţiei noastre, profesorul Achim Mihu- dacă aş spune că identific urbea lor cu… Emil Boc, de departe cel mai lamentabil politician post decembrist al României? Sau cu autorul acelui patologic (aşa zis) „manifest” :”M-am săturat de România”, care, deloc întâmplător, a întrunit vibranta adeziune a juratului iredentist Laszlo Tokes? Asta ca să nu mai vorbesc despre ultra-oţărâtul clişeu verbal (dar nu numai verbal) despre „Mitici şi răgăţăni”… Fireşte că nu ar fi un lucru frumos şi cinstit, pentru că pentru noi, cei ce suntem şi ne simţim români, fără deosebire de zona geografică, de credinţe sau de etnie, nu aceasta este legea morală.
Iată de ce cred că, mai ales în acest climat politic, atât de încărcat de tensiuni premeditate şi de învrăjbiri cinic manipulate de către Sarsailă din Dealul Cotrocenilor, avem nevoie de unitate şi de înţelepciune. Tocmai de aceea, asemenea ieşiri – ţinând,repet şi întăresc, de domeniul patologicului – trebuie sancţionate categoric şi fără ezitare.
Drept pentru care, sclifositului anti-transilvan, ca şi altora de teapa lui, nu le putem spune, în faţă şi fără precauţii, decât: „Marş înapoi, în grotă, Caliban!”

Șerban Cionoff