Șerban Cionoff: NU NE AJUNGE HALLOWEEN-UL NOSTRU DE FIECARE ZI?

De parcă nu ne era de-ajuns tot marasmul acesta de fiecare zi, de care se ocupă cu mare sârg şi cu deosebită aplicaţiune niscai indivizi care s-au auto-proclamat ba „clasă politică”, ba „societate civilă”, uite că, de vreo douăzeci şi un pic de anişori, am încetăţenit – pardon : „am implementat”- un fel de sărbătoare a horror-ului multilateral dezvoltat. Cică i se spune „Halloween” şi a dat posibilitate la tot felul de fetişcane şi flăcăiandri să îşi pună nişte măşti una mai înspăimântătoare ca alta,care de care mai hidoasă şi mai oribilă decât poate scorni un client patentat de la Mărcuţa. Asta ar fi, cică, în semn de protest faţă de conformismul şi de platitudinea întru care ne-am complăcut şi mai bălteam, încă, noi, ăştia mai bătrâni. Pardon (bis ) de expresie: ăştia cu rămăşiţe comuniste reale sau doar bănuite de niscai miliţieni/vardişti zişi şi „ spirituali”.
Drept urmare, de cum se sloboade prima mijire de amurg al ultimelor zile de octombrie, pe străzi şi în toate locşoarele ( a treia oară ”pardon”: locaţiile) unde până atunci ştiam că zboară pasărea la firul ierbii se năpustesc şlehte de copchilandri zgomotoşi nevoie mare. Zgomotoşi ca zgomotoşi, dar mai cu seamă agresivi, de-a dreptul violenţi. Asta numindu-se, Măre Doamne, non-conformism. Iar, de –aici şi până la Parada Groazei nu mai e decât un pas. Un pas mare pentru un om cu toate ţiglele pe masă dar nu chiar aşa de mic pentru nişte dezmăţaţi nărăviţi la rele. Nu am să cad acum în păcatul de a pune la zid orice tânăr care merge la aşa-zisele Hlloween-uri , la grămadă, pe toţi cei ce, din pură curiozitate sau luaţi de val, se duc şi ei pe acolo. Mă refer, însă, direct şi fără menajamente, la inşii fără căpătâi pentru care agresivitatea, violenţa, vulgaritatea şi plăcerea absolut patologică „ de a băga frica în oase” altora îi face să devină vedetele dezmăţului.
Parcă şi văd că, numaidecât, se vor repezi la mine tot felul de mondenişti şi de avocaţi din oficiu ai modernităţii fără frontiere, care mai de care gata să mă facă de la obraz „anti-american”. Da* de unde?! Sunt – şi asta chiar din vremea când nu era floare la ureche să spui şi să faci aşa ceva- un declarat admirator al lui Mark Twain, al lui George Gershwin, al Ellei Fitzgerald şi al lui Elvis, al lui Ducke Ellington şi al lui Humphery Bogart sau Colle Porter şi Louis Armstrong ( dar, păcatele mele!, mai puţin spre foarte…deloc al lui Michael Jackson) şi,cu toate astea, rămân la ideea că această scălămbăială vecină cu dezaxarea nu are absolut nimic în comun cu spiritualitatea americană şi cu adevărata, trainica şi mereu surprinzătoarea comoară de cultură din Ţara Unchiul Sam.
Ca să merg cu sinceritatea până la capăt, am să vă mai spun ceva, aici, ca între noi, băieţii de bine: ştiu că avem şi noi, românii, o foarte frumoasă sărbătoare a noastră, românească: Dragobetele. Ce-i drept, mult înainte de scălămbăiala lui Halloween. Mai înainte nu doar în ordinea filelor de calendar, ci, mai mult, ca valoare expresivă, umană şi sufletească. Aşa după cum mai ştiu că există, din fericire, foarte mulţi iubitori ai folclorului nostru autentic şi nu manelizat, pentru care, în fiecare an în care se pune la treabă imaginaţia tinerească şi se umblă chiar şi la cufărul cu amintiri al străbunilor, aşa încât această sărbătoare devine un alt şi tot mai fericit un prilej de a aduce în faţa noastră tot ceea ce poate crea mai bun şi mai valoros inteligenţa, fantezia şi, prin asta, dragostea lor pentru frumos şi pentru armonie.
Dragii mei prieteni tineri, voi, care, din simplă curiozitate sau din oareşce mimetism social, vă mai lăsaţi prinşi în zdrăngăneala macabră şi în maimuţărelile pretins exorcizante al lui Halloween-ducă-se-pe pustiu încercaţi, măcar de data asta,să staţi ceva mai departe de morbul vulgarităţii, al deşuchelii şi al violenţei animalice şi, din păcate, chiar animalizante! Lăsaţi-vă fantezia să zburde până acolo, în Câmpiile Elisee şi apoi veniţi să ascultăm, tăcuţi, împreună, mai tineri sau mai vârstnici torsul stelelor!
Avem destul Hallowen, destul Horror şi destulă dezmăţare bestialoidă în viaţa noastră de zi de zi pentru a vă mai pierde, şi voi, vremea cu asemenea tembelisme. Nu aveţi nimic de pierdut dacă veţi asculta rugămintea mea prietenească. Voi nu aveţi- cu siguranţă- ceva temeinic de pierdut, dar cu siguranţă că vor pierde tarabagii hulpavi, cu marfa lor scabroasă cu tot. Marfă în care- fără ca să o ştiţi,desigur- veţi intra „ la grămadă”. Cu toptanul şi la bucată!