Șerban Cionoff: O poveste de dragoste și… doar atât!

serban-cionoff-150x150Printre atâtea istorisiri despre iubiri cu năbădăi şi despre divorţuri în sistemul tur-retur înfiripate pe ecranul televizorul sau pe pagina de tabloid – neapărat cu menţiunea ”uite cum se iubeşte şi se bate X-a cu Y-ul ei!” – zilele astea am putut afla şi o mică povestioară care , socotesc, ar merita să fie citită, înţeleasă aşa cum este ea. Atât şi… nimic mai mult!
Este vorba despre idila care s-a înfiripat între o tânără măicuţă dintr-o mănăstire din Oltenia şi un muncitor din echipa care efectua nişte lucrări la un muzei aflător în curtea sfântul locaş. Ferită, o vreme, de ochii severi ai măicuţelor şi, mai cu seamă, ai Maicăi Stareţe, povestea asta de dragoste a luat un alt curs odată ce măicuţa s-a hotărât să plece în lume cu alesul inimii sale.
Dacă a greşit sau nu a greşit, tânăra făcând acest pas, poate că nu sunt eu cel mai în măsură să dau verdicte. Totuşi, eu cred că, alegând să plece în lume cu alesul sufletului, fata a fost sinceră. Şi faţă de ea şi faţă de suratele sale întru credinţă şi, poate că şi faţă de Credinţă. Fiindcă, dacă ar fi continuat, pe ascuns, în tainiţa chiliei sau prin împrejuirimile mănăstirii, povestea sa de dragoste, abea atunci măicuţa ar fi săvârşit un mare, de neiertat, păcat!
Este de înţeles tulburarea iscată printre măicuţe. După cum este de admirat înţelepciunea cu care, după ce au văzut că nu e chip să schimbe două vorbe cu ea, măicuţele trimise de către Maica Stareţă la casa unde s-a aşezat tânăra perche, au acceptat să ia faptele aşa cum sunt.
Nu tu afurisenii, nu tu blesteme! Şi uite aşa se ratează o emisiune-bombă! Păi vă daţi seama ce spectacol mediatic ieşea de aici? Ţinea lumea cu sufletul la gură, ce mai tura-vura… De aceea, nu pot decât să respect şi să salut cu sinceră preţuire felul în care Maica Stareţă şi măicuţele au procedat. În egală măsură, mă simt dator să consemnez cu tot respectul cuvenit şi să fac mai departe cunoscută înţelepciunea cu care a procedat şi Mitropolia Olteniei în aceeaşi situaţie. O situaţie care putea deveni „caz”, dar, din fericire, nu a devenit!…
Mai mult ca sigur o să mă întrebaţi ce mi-a venit să scriu despre acest fapt care, culmea!, nu s-a lăsat cu scandal, dacă nu chiar cu mascaţi? Foarte simplu, tocmai pentru că povestea nu a luat-o prin labirinturile scandalurilor sentimentaloide, în această ţară permanent frisonată de bârfele monden-tabloide, paparazzigeşti, am socotit că ea merită să fie consemnată … şi doar atât!