Șerban Cionoff : O PROFANARE CU VALOARE DE EMBLEMĂ

Ştiu că îmi voi pune în cap multă lume bună, dar vreau să o spun răspicat: discuţia despre halul inadmisibil în care s-a procedat în ceea ce priveşte aşa-zisa „restaurare” a „Porţii sărutului” , capodopera lui Bâncuşi de la Târgu Jiu, se va stinge la fel de repede cum a început.
Nu de alta dar la mijloc sunt ceva bănişori care au luat drumul spre anumite buzunare iar treaba asta trebuie, neapărat, ţinută sub tăcere.
Mai ales că, printr-o anumită potriveală, în vecinătatea „Porţii…” se mai află şi „Masa tăcerii”, tot o capodoperă a artei şi, poate nu o să vă vină să credeţi, tot a lui Constantin Brâncuşi! Aşa încât după ce am flencănit o vreme pe la televizoare, dându-ne amarnic de indignaţi – că vorba aia:”om fi noi europeni şi euro-atlantici dar las’ că şi patriotismul mai e bun la ceva!”-, deci, după ce am boscorodit o vreme şi ne-am arătat justiţiari nevoie mare, vom pune, cu pricepere batista pe ţambal.
Adeverind, dacă mai era nevoie?!, că alături de oină, cel numit „de-a furat singuri căciula”- este un sport naţional.
Foarte probabil, ca să ia faţa curioşilor, se va constitui pe chestia asta o comisie. Ca să… ce? Asta-i bună?! Ca să se adune, să audieze, să studieze şi, până la urmă, să îi dea dreptate unui foarte cunoscut francez- Napoleon Bonaparte sau cam aşa ceva…- care a lansat butada:”Vrei să nu rezolvi ceva? Atunci fă o comisie!”
După cum, la fel de bine, s-ar putea să nici nu mai fie nevoie de comisie, de vreme ce există oameni foarte bine proptiţi pe funcţie care ştiu cu de-amănuntul care a fost traseul golăniei. Iar, dacă ştiu, nu e neapărat nevoie să ne-o spună şi nouă. Rezon de onoare, mai ales când am aflat deja că viitoarea rectificare bugetară va fi una negativă. Prin urmare comisia asta ar costa şi ceva bănişori, că doar nu o să se ducă specialiştii lui peşte prăjit la şedinţe doar de dragul unor pietroaie acolo…
Lăsând, acum, gluma amară la o parte vreau să cred şi m-aş bucura sincer ca domnul Victor Ponta, care este nu numai primul minstru al României ci şi parlamentar de Gorj, se va hotărî să preia , direct şi decis, misia de a face lumină, până la capăt, în această sordidă profanare a însăşi ideii de Cultură Naţională.
Altminteri, ajungem la încheierea că nu ne trebuie nici anchetă, nici comisie şi, cu atât mai puţin, nu trebuie ca autorităţile de la Târgu Jiu să facă ceva pentru „Poarta sărutului.” Ba chiar trebuie să o lase aşa cum arată, ea, acum. Fiindcă, aşa cum arată, monumentala creaţie a lui Brâncuşi este emblematică pentru stadiul disoluţiei morale în care ne-a adus faimosul (şi falimentarul) nostru capitalism de cumetrie,de faţădă şi de tarabă.
Ceva-ceva, totuşi s-ar putea schimba: în loc de „Poarta sărutului”, să i se spună, mai simplu şi mai cinstit. ”Poarta dispreţului”.
A dispreţului cinic, faţă de valorile naţionale!

Şerban CIONOFF