Şerban Cionoff : PE CARE TRAIAN BĂSESCU ÎL MAI GIREAZĂ OCCIDENTUL?

Au trecut câteva ceasuri bune de când, in direct şi la o oră de vârf, (încă) preşedintele Traian Băsescu a transmis ameninţări nominale pentru câteva persoane publice, direct implicate în descâlcirea iţelor unor mai mult decât urâte afaceri ale căror terminale duc, aţă, la familia sa!
Au trecut şi, până acum, nu am aflat de o luare de poziţie din partea ultra-vocalelor entităţi ale societăţii civile. Şi cu atât mai puţin din partea monoliticei familii a lumii justiţiei, foarte unită şi decisă atunci când este să aplice politica lui ”băgarea gunoiului sub preş şi batista pe ţambal” atunci când este vorba să-şi ascundă unul altuia abuzurile, sentinţele neghioabe şi revoltătoarele condamnări ale unor oameni nevinovaţi, infirmate în mod ruşinos la CEDO şi de pe urma cărora vistieria statului plăteşte din greu.
Dar cel mai abitir mă suprinde lipsa de reacţie a distinşilor diplomaţi din state–fanion ale democraţiei contemporane – mă refer, desigur, la cei acreditaţi la Bucureşti- care mai zilele trecute aplaudau la scenă deschisă lupta neînfricată a DNA et comp împotriva corupţiei şi a ilegalităţilor. Una din două: or domniile lor nu iau cunoştinţă decât selectiv (ca să nu spun ”discriminatoriu”) de mersul instituţiilor esenţiale ale statului de drept din România, or domniile lor iau cunoştinţă de aceste grave devieri de la conduita democratică dar le ignoră în mod premeditat sau de-a dreptul ”programat?”
Printr-o deloc întâmplătoare coincidenţă, tocmai în aceste zile când ambasada Marelui Licurici o decora pe şefa DNA – una dintre instituţiile cheie ale autoritarimusului stalinisto-băsist- aflam din presă că la respectiva instituţiune se va incepe o mare şi răscolitoare investigare a privatizărilor făcute în perioada 2002-2008.
Să ne înţelegem, nu am nici-o clipă ideea să neg dreptul , ba chiar susţin că este de datoria insituţiunilor cu pricina să facă asemenea investigaţii corecte şi radicale ale treburilor în cestiune. Numai că mi se pare că ar trebui să ni se răspundă în prealabil la câteva întrebări esenţiale.Tocmai pentru a nu lăsa să se păstreze un petic de îndoială asupra obiectivităţii şi a corectitudinii depline a unor asemenea cercetări.
Astfel:
– 1) S-a spus că ancheta a fost declanşată în urma unei sesizări a unei persoane prin care s-a cerut aşa ceva. Asta da! Democraţie cu faţa la om! Adică cineva, un simplu cetăţean, cap de locuitor, bate petiţiune la DNA şi imediat instituţiunea intră în fibrilaţie. În schimb, atunci când Guvernul României trimite maldăre de dosare despre nişte grave nereguli care ar trebui cercetate cu celeritate, aceeeaşi insituţie, aceiaşi procurori şi chiar aceeaşi şefă supremă, bagă dosarele cu pricina la dospit şi, aleluia!…
– 2) De ce s-a ales numai perioada 2002-2008? După ce criterii? Oare, anterior nu s-au făcut privatizări? Nici după aceea?
Tot la capitolul nedumeriri, aş înscrie şi faptul că, din motive care deocamdată îmi scapă, distinşii exponenţi şi promotori ai principiilor moderne de justiţie şi de guvernare, laudă ANI dar ignoră presiunile repetate pe care şeful acestui alt braţ înarmat al cacarcatiţei totalitarismului stalinisto-băsist, Horia Georgescu se numeşte persoana, le face asupra justiţiei şi ameninţările sale deşănţate adresate direct cetăţenilor, care ar cuteza să aibă alte păreri decât cele ale liderului maxim. Totul culminând cu pâra şefului ANI împotriva unui judecător care a avut demnitatea de a nu da curs ordinelor politice într-un anume dosar. Asta nu cumva sună a „presiune asupra justiţiei independente”? Sau este doar un fapt divers? Tare sunt curios să aflu şi nişte păreri autorizate…
Revenind acolo de unde am plecat, mai pun încă o dată şi ori de câte ori va fi nevoie întrebarea: în ce cheie au citit distinşii diplomaţi ai statelor fanion ale democraţiei occidentale ameninţările proferate de către Traian Băsescu, aseară, în mod public şi în calitatea de preşedinte al României, la adresa unor persoane care au îndrăznit să scormonească muşoroiul afacerilror familiei şi mai ales ale „famigliei” sale? Care ameninţări, atenţie mărită!, nu le vizează doar pe respectivele persoane ci merg, în lanţ, către familiile acestora. Nu cumva treaba asta începe să semene a o nouă ecranizare a Clanului Sicilienilor, de data asta cu scenariul şi în regia Traian Băsescu?
Nu am pus câtuşi de puţin întâmplător aceste întrebări, nu de alta dar, dacă ne aducem aminte, în vara lui 2012 majoritatea zdorbitoare a românilor l-au demis, prin vot, pe Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României şi numai intervenţia concertată a Licuriciului cel Mare şi a conducerii PPE-iste de la butoanele UE l-a reinstalat în funcţie.
Oare pe care Traian Băsescu îl mai cauziţionează distinsele democraţii occidente: pe cel pe care îl vedem din samavolniciile sale în cascadă sau pe cel din pozele ultra- retuşate pe care le mai primesc încă de la nişte cadre de nădeje?