Șerban Cionoff: PLECĂCIUNE, DOMNULE TITULESCU, ŞI VĂ RUGĂM SĂ NE IERTAŢI!

Seara de 3 decembrie- când, la Bruxelles, la Parlamentul European, s-a dezvelit bustul lui Nicolae Titulescu- ar fi trebuit să fie o sărbătoare a Identităţii Noastre Naţionale! A mândriei de a fi român, de a fi cetăţean al unui stat democratic, modern, membru cu drepturi şi îndatoriri egale şi depline al Uniunii Europene. În această seară, ar fi trebuit ca, „uniţi în cuget şi-n simţiri”, să îl omagiem, cu admiraţie şi cu recunoştiinţă, pe eminentul diplomat şi om politic, pe patriotul vizionar, omul despre care, pe drept cuvânt s-a spus că a adus România în Europa şi Europa în România.

 Am scris „ ar fi trebuit să fie”, fiindcă, spre întristarea şi chiar spre ruşinea noastră, nu a fost!

 Nu a fost pentru că, la ora la care televiziunile ar fi trebuit să ne transmită imagini în direct de la acest memorabil eveniment, pe micile ecrane se lăfăia fără ruşine, Amiralul Dezastrului Naţional, cel care, în aceşti ruşinoşi 9 ani de samavolnicii, a reuşit să distrugă România, să semene ura, dezbinarea, minciuna şi neruşinarea şi, în acest fel, să izoleze  România în Europa şi în lume.

Distribuie prietenilor

 În loc să îl omagiem  pe cel ce va rămâne peste timpuri şi peste spaţii ca un simbol nepieritor şi un exponent de geniu al vocaţiei noastre pentru dialog şi cooperare, a trebuit să ascultăm logoreea demagogică a celui care, chiar în aceste zile, a pus, nu doar Guvernul, ci România însăşi, într-o penibilă situaţie în faţa Comisiei Europene şi a FMI, prin refuzul său necugetat de a nu parafa un document esenţial pentru bunul mers al economiei şi pentru o viaţă decentă a românilor!

  Scriu toate aceste rânduri, cu revoltă, cu indignare, dar mai ales cu un apăsător sentiment de ruşine. Cu atât mai mult cu cât citesc, chiar în aceste zile, lucrarea „Titulescu  după 50 de ani din nou acasă”, excepţionala carte a Profesorului dr. George G Potra, proaspăt apărută sub egida  Fundaţiei Europene Titulescu. În cele peste 500 de pagini ale sale lucrarea adună un impresionant tezaur de documente  şi de mărturii despre odiseea revenirii Marelui Tit acasă. Prin aceasta, cartea reprezintă  o cronică impresionantă a uriaşelor eforturi depuse pentru a împlini voinţa testamentară a lui Titulescu:”doresc să fiu îngropat la Braşov într-un loc ceva  mai la o parte „Prietenii mei din Ardeal vor şti să găsească un loc potrivit dorinţei mele.”

 Travaliu pe care nu mă sfiesc să îl numesc „eroic” în care rolul esenţial, determinant, l-a avut Profesorul Adrian Năstase. Diplomatul, omul politic şi cărturarul care a reprezentat şi în această seară memorabilă, România şi pe toţi românii adevăraţi, la Bruxelles.

  Este bine rememorat, şi cu această ocazie, faptul că, atât cât a trăit dar şi după trecerea sa în nefiinţă, Nicolae Titulescu a avut mulţi şi înverşunaţi duşmani. Mulţi dintre aceştia fiind inşi fără scrupule şi conştiinţă care l-au hărţuit şi l-au prigonit chiar şi după ce Titulescu părăsise această lume.

 De data aceasta, o nefericită potrivire a evenimentelor a făcut ca, în locul unei transmisii în direct, de la Bruxelles, a impresionantului eveniment,  să îl vedem pe micile ecrane pe cel  care , pentru încă 50 şi ceva de săptămâni, va trebui să îl suportăm la Palatul din Dealul Cotrocenilor.

 Spre cinstea sa, canalul Antena 3  a reuşit să insereze câteva secvenţe semnificative de la ceremoniile ocazionate de dezvelirea operei sculptorului Dan Drăguşin. Spre ruşinea lor, alte canale au ignorat evenimentul. Comentariile mi se par de prisos…

 Iar noi, cei mulţi şi muţi, am privit imaginile de la Parlamentul European cu inima strânsă şi cu o lacrimă în colţul ochilor.

  Plecăciune, Domnule Titulescu şi să ne iertaţi  dacă, fără voia noastră, a trebuit să cedaţi timpul de emisie  unui asemenea ruşinos accident al istoriei!

                                   

                                                                    Şerban CIONOFF