Șerban Cionoff: POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI SAU POLITICA EXTREMĂ A LUI TRAIAN BĂSESCU?

Nu mă miră câtuşi de puţin faptul că Traian Băsescu nu l-a inclus pe minstrul de Externe, Titus Corlăţean,  în delegaţia cu care s-a deplasat la summit-ul  Parteneriatului Estic de la Vilnius! Ba chiar m-aş fi mirat dacă îl încludea..

Probabil că mă veţi întreba: dar, nu declarase , cu numai o zi înainte , Traian Băsescu, la TVR1, că i-a dat mandat ministrului de Externe să meargă la sumit-ul din capitala Lituaniei? Asta-i bună?! Ce, este pentru prima oară când Amiralul Dezastrului Naţional îşi încalcă, nonşalant, spusele? Nu v-aţi convins  nici până acum, când mai sunt 50 şi niţel de săptămâni şi vom întoarce definitiv această ruşinoasă pagină din istoria modernă a României , că a  pune alături aceşti termeni- Traian Băsescu şi cuvânt de onoare- înseamnă a comite o contradicţie în termeni, gravă eroare de raţionament pe care logica formală o sancţionează drastic?…

La urma urmelor, această delegaţie a fost delegaţia României sau delegaţia lui Traian Băsescu? Pun cu voce tare întrebarea pentru că a devenit un fapt de domeniul evidenţei carteziene că (încă) preşedintele României nu face politica externă a ţării, a Interesului Naţional, ci a propriilor interese şi combinaţii de gaşcă.

Distribuie prietenilor

Pentru a înţelege şi evalua la adevăratele sale dimensiuni şi implicaţii această ”omisiune elocventă”  trebuie să pornim de la constatarea că ,de data asta, Traian Băsescu a avut două ţinte clare. Pe de o parte,  a umărit să lanseze „bomba” unirii Basarabiei cu România, care îi era trebuincioasă ca aerul pentru a eclipsa  succesul de excepţie pe care îl reprezintă acordurile încheiate de către Guvernul României, condus de Premierul Victor Ponta, cu China. Pe de altă parte, mai marii UE aveau ei înşişi nevoie de o „surpriză” care să atenueze câtuşi de puţin neglijabila şifonare a prestigiului pe care le-a produs-o poziţia reticentă a Ucrainei faţă de ideea integrări salei în comunitatea europeană. Şi au găsit-o în parafarea acordului de asociere a Republicii Moldova la UE, în urma căruia tot Traian Băsescu şi-a luat (sau i s-a dat?) misia de a discuta cu oficialităţile de la Chişinău problemele ce decurg din acest document deosebit.

Or, după cum este bine ştiut, prin natura atribuţiilor ce îi revin în calitate de  ministrul de Externe , Titus Corlăţean, a avut un rol-cheie atât în organizarea şi desfăşurarea vizitei înalţilor oaspeţi chinezi, cât şi a reuniunii şefilor de guverne din statele Europei Centrale şi de Est. Şefi de guvern pe care, atenţie mărită!, preşedintele demis prin referendum naţional şi re-înscăunat prin dispoziţiile unor înalţi protectori externi  a refuzat să îi primească.

În aceste împrejurări, este de la sine înţeles de ce nu l-a vrut Traian Băsescu în delegaţia cu care s-a înfăţişat la Vilnius , pe Titus Corlăţean!

Aşadar,  de la întrebarea: „această delegaţie este delegaţia României sau delegaţia lui Traian Băsescu?”, ajungem, firesc şi necesar, la întrebarea:„ Traian Băsescu şi ciracii săi fac politica externă a României sau  doar nişte jocuri politicianiste- nu politice!- pe muchie de cuţit?” Care jocuri , să o mai spunem încă o dată, sunt periculoase şi dăunătoare atât pentru statul român cât şi pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului.

Curios lucru: atunci când a fost vorba despre acordurile încheiate cu oficialii şi reprezentanţii mediului de afaceri din China au sărit ca arşi precauţii de serviciu care au strigat ca din gură de şarpe că se vor supăra amarnnic şi Marele Licuricii cât şi alţi licurici continentali , de data asta nimeni dintre ei nu şi-a pus întrebarea: cum va reacţiona Rusia la noua eschibiţe a  giumbuşlucarului din Dealul Cotrocenilor?

Fiindcă este limpede ca „bună ziua” că plusând în exces  pe cartea unirii imediate a României cu Republica Moldova Traian Băsescu  nu a dorit decât să îşi mai pună o cărămidă de chirpici la piedestaulul viitoarei sale cariere de după decembrie 2014. Dovadă  fiind  aclamaţiile istericoid-deşănţate ale aplaudacilor proprietate personală care au clamat: „asul din mânecă al lui Traian Băsescu.”

Din firea sa, om echilibrat, evitând excesele şi declaraţiile-şoc, ministrul Titus Corlăţean  a declarat, răspicat, în emisiunea „Jocuri de putere”, difuzată pe postul Realitatea TV, că, procedând în acest fel,  Traian Băsescu acţionează împotriva interesului naţional. Mai mult, ministru de Externe al României a dezvăluit un fapt de o gravitate cu totul ieşită din comun. „E bine să se ştie- a precizat domnia sa-  şi pentru consilierii prezidenţiali agitaţi care au îndrăsnit să  mă sune pe mine înainte de această emisiune , să mă ia la întrebări, de ce fac declaraţii , de ce nu sunt la Vilnius.”

Punct! Sau, poate, doar trei puncte… Fiindcă nu ştiu cum veţi lua dumneavoastră faptele relatate de către ministrul Titus Corlăţean, dar, mie unul, ele îmi aduc îngrijorător de bine aminte de somaţiile din vremea lui „Chicago sub teroare” şi care sunau exact aşa: „următorul vei fi tu!”

Şerban CIONOFF