Șerban Cionoff: POLIŢISTUL, DECORAT POSTMORTEM! ASASINUL, JUDECAT LA SFÂNTU*AŞTEAPTĂ?

Mâine, subofiţerul de poliţie Gheorghe Ionescu va fi înhumat, cu onoruri militare, el stingându-se pe un pat de spital unde a zăcut după ce, acum trei săptămâni, a fost accidentat, în mod voit, de către un aşa-zis om de afaceri turc, Abdullah Atar, individul pe care analizele l-au depistat vă acea o alcoolemie de 1, 65 la mie.
Ce ai mai putea să spui în aceste nenorocite împrejurări decât: „Dumnezeu să îl odihnească în slava sa şi să ocrotească de cele rele destinele familiei atât de greu şi de nedrept încercate”?
Să o recunoaştem, Ministerul de Interne, direct ministrul Gabriel Oprea, au dovedit o desăvârşită solidaritate morală şi un extraordinar ataşament sufletesc faţă de acest coleg aflat la datorie. Un om şi un profesionist de excepţie, căzut la datorie, victimă a bestialităţii unui grobian pentru care legea şi respectul faţă de viaţa semenilor nu însemnă nimic faţă de purcoaiele de bani pe care le încasa în România. Ţara în care- după cum se vede încă o dată- fărădelegea face şi desface legea iar nedreptatea…face dreptate!
Spun toate acestea pentru că, iată, dacă Preşedintele României, Klaus Iohannis, a dat curs imediat propunerii vice-prim ministrului Gabriel Oprea, ministrul de interne, şi i-a conferit , post mortem, subofiţerului de poliţie Gheorghe Ionescu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, de la împărţitorii de dreptate nu prea avem ştiinţă să se fi mişcat prea multe.
Fireşte, vor apărea în discuţie pledanţii din oficiu care îmi vor atrage atenţia că (de-acum) ucigaşul este arestat şi că el riscă poate chiar închisoarea pe viaţă. Mulţumesc frumos de informaţie, dar vreau şi eu să aflu de ce în toate aceste trei săptămâni nimeni dintre cei îndrituiţi nu a scos o vorbuliţă despre stadiul în care se află dosarul respectivei cauze?Sau, poate, s-a aşteptat ca bravul subofiţer de poliţie Gheorghe Ionescu să îşi dea sufletul pentru ca ucigaşul său să poată fi încadrat la omor calificat? Chiar aşa, , oare ce i-a împiedicat pe cei plătiţi să facă dreptate, să judece acest caz în procedură de urgenţă şi să îl condamne pe numitul Abdullah Atar pentru vătămarea gravă, urmând ca, dacă victima ar fi decedat în urma acestui accident săvârşit cu rea voinţă, procesul să fie rejudecat şi pedeapsa să fie înăsprită?
Acum chiar că sunt foarte curios, când şi cum se va judeca dosarul asasinului? Mai devreme cumva de Sfântu*Aşteptă? Sau, poate, trebuie să ne mulţumim cu împrejurarea că Abdullah Atar a fost , totuşi arestat şi va fi judecat, aici, în România şi nu a fost făcut scăpat precum un alt asasin sadea făcut scăpat… pe motive de o cinică perversitate? În cazul acesta, ce am putea să mai spunem decât că numitul Abdullah a avut mare ghinion că s-a făcut om de afaceri şi nu puşcaş marin…
Nu aş putea pune punct acestor îndurerate şi, totodată, indignate însemnări fără a face o referinţă şi la lipsa de reacţie a comunităţii turce din ţara noastră faţă de victima acestei crime săvârşită de un conaţional de –al lor. Chiar nu s-a găsit vreme sau nu au avut la îndemână câteva cuvinte de solidaritate şi de îmbărbătare pentru victima unui odios accident care l-a comis un ins din acelaşi neam cu ei? Nici măcar acum nu cred concetăţenii noştri de aceeaşi naţionalitate cu asasinul că s-ar cuveni un mesaj de solidaritate cu familia celui dispărut? E drept, asasinul era de loc din Turcia, dar solidaritatea umană – în adevăratul, nobilul său înţeles- nu cunoaşte asemenea graniţe , geografice sau de altă natură. Pun aceste întrebări fără nici-o intenţie de a aduce atingere comunităţii turce din ţara noastră, iar dacă, totuşi, asemenea gesturi de solidaritate şi de compasiune au existat dar nu au fost mediatizate aşa după cum ele ar fi bine –meritat, sunt gata să îmi prezint toate scuzele de rigoare.
Aşadar, mâine, subofiţerul de poliţie Gheorghe Ionescu va fi încredinţat ţărânii acestui neam pe care l-a slujit cu exemplară dăruire. Odihnească-se în pace!
Acum, este vremea neodihnei justiţiei faţă de acest cumplit asasinat!