Șerban Cionoff: PREA TÎRZIU ŞI NECONVINGĂTOR, DOMNULE GENERAL…

După 6 (şase!) zile de la cumplitul accident căruia i-a căzut victimă subofiţerul de poliţie Cosmin Bogdan Gigină, ministrul de interne, domnul general Gabriel Oprea, a făcut prima- prima!- declaraţie publică pe acest dureros subiect. Nu a făcut-o, însă, din proprie iniţiativă ci , aşa după cum de bună voie şi nesilit de nimeni a recunoscut azi, numai după ce preşedintele Klaus Iohannis, le-a cerut, domniei sale şi premierului Victor Ponta să îşi precizeze, deschis, poziţia.
Acesta ar fi primul calificativ „minus” pe care l-a căpătat domnul general.
Al doilea calificativ- tot un „minus”!- este căpătat de către domnul ministru de interne şi vicepremier Gabriel Oprea pentru ceea ce domnia sa a spus astăzi. Şi anume că, încă din seara în care s-a produs nenorocirea, Poliţia Capitalei a dat un comunicat de presă în care a informat despre cele petrecute. Numai că- atenţie mărită!- cu un asemenea răspuns domnul general nu doar că a atenuat reproşurile , ci, dimpotrivă, le-a agravat. Fiindcă domniei sale şi ministerului de interne li s-a adresat critici severe tocmai pentru tăcerea de mormânt pe care au păstrat-o până ieri, când a fost emis un total neinspirat comunicat de presă al Ministerului Afacerilor Interne. Iar comunicatul de presă al Poliţiei Municipiului Bucureşti, dat la scurtă vreme după accident, nu poate, în nici-un caz, justifica şi, cu atât mai puţin, nu poate ţine locul unui comunicat de presă al ministerului la comanda căruia se află domnul general Gabriel Oprea, cel în coloana oficială se afla şi sărmanul Cosmin Bogdan Gigină.
Din păcate, şirul calificativelor „minus” pe care le generează declaraţia publică de azi a domnului ministru al afacerilor interne nu se opreşte aici. Însă, respectând cutuma de a lăsa procurorii şi, după aceea, judecătorii şi avocaţii să îşi facă treaba cum ştiu ei mai bine, opresc aici discuţia. Cu atât mai mult cu cât, repet şi întăresc, resping categoric necromana plăcere a unor pseudo-politicieni şi a propagandiştilor lor năimiţi de a confisca acest dramatic subiect şi de a face din el muniţie pre electorală sau de orice alt soi abject.
Un singur lucru aş mai avea de adăugat: aseară am trimis spre publicare colegilor de la „Jurnalul Naţional” un scurt comentariu despre nenorocirea care a îndoliat familia tânărului subcomisar Gigina şi pe colegii săi din Poliţia Română. Dar, după ce l-am văzut postat în ediţia electronică a gazetei, am avut o strângere de inimă şi mi-am zis că poate am fost prea aspru atunci când am criticat Ministerul Afacerilor Interne şi, într-un fel, şi pe domnul ministru, pentru întârzierea cu care au reacţionat, public, faţă de drama petrecută în seara de 20 octombrie.
Citesc, însă, azi, pe mai multe canale de informare că şi preşedintele PSD, Liviu Dragnea, este cam de aceeaşi părere, adică le reproşează, atât ministerului cât şi ministrului, această gravă lacună de comunicare pe care foarte elegant o numeşte: „întârziere”.
Nu vreau, cu asta, să mă hazardez în cine ştie ce speculaţii despre”similitudinile de idei” între subsemnatul şi liderul PSD, ci doar să constat că nu sunt singurul care a avut această opinie. Cu atât mai mult cu cât, după câte am putut înţelege, declaraţiile preşedintelui PSD, Liviu Dragnea- cel puţin cele de care al luat cunoştinţă pe fluxul de informaţii, nu au făcut referire şi la ceea ce a spus public domnul general Gabriel Oprea acum câteva ceasuri.
Şi încă ceva: sunt convins că cel puţin câteva dintre aceste semne de întrebare sau chiar calificative negative ar fi putut fi evitate dacă, după ce şi-a susţinut declaraţia, domnul general Gabriel Oprea ar fi mai rămas în faţa jurnaliştilor şi camerelor de luat vederi pentru a răspunde la câteva întrebări. Nu a făcut-o, din raţiuni pe care domnia sa le cunoaşte mai bine decât noi toţi. Iar, în acest fel, nu a făcut decât să mai adauge dacă nu chiar un alt „minus”, dar, măcar, un mare şi dezamăgitor semn de întrebare.
Aşadar, prea târziu şi neconvingător aţi răspuns, azi, domnule General Gabriel Oprea! Nu doar ziariştilor, ci, direct, nouă, electoratului de ieri, de azi şi, cu voia Bunul Dumnezeu, poate şi de mâine sau de poimâine…