Șerban Cionoff: Referendum anti-javre? Nu, fapte!

I se atribuie lui Napoleon această amară zicere: „Nu vrei să faci ceva? Atunci fă o comisie”. Şi, din păcate, nu e zi lăsată de la Bunul Dumnezeu care să nu ne convingă, câtă dreptate avea. Cu banii ăia pe care îi mănâncă felurite comitete şi comiţii în numele „democraţiei moderne” şi al „alinierii la standardele europene” aproape că plăteam datoria României la FMI!
Nu mai departe, moartea în chinuri groaznice, a micului Ionuţ, sfâşiat de o javră pe un teren a unui nu ştiu cine a fost, din nefericire, un ruşinos examen al turnesolului pentru halul de mizerie în care au ajuns noţiunile de ordine, legalitate, respect şi întrajutorare, într-o Românie adusă, cu adevărat, pe culmile disperării…
Aşadar, un copiluţ este sfârtecat de o javră pe care, cică!, o luase în custodie un fel de asociaţie caritabilă. Caritabilă cu javrele fiindcă, mdeh, javra la javră trage!
Iar porcăria asta fără margini care este laşitatea şi cinismul celor care iau bani fără număr pentru nu ştiu ce anume este etalată, fără strângere de inimă şi fără frică de Dumnezeu, în gura mare şi pe toate canalele de televiziune. O dată mai mult, vedem cam ce caceralma sunt aceste cohorte de ONG-uri care nu fac decât să toace bănet din banii publici, compromiţând, astfel, cu iresponsabilitate, ideea insăşi de societatea civilă. Cărei societăţi civile, în sensul ei real şi profund, i se substituie cu neruşinare şi, mai ales, fără ca cineva să le zică nici „dă-te mai încolo”…
Există, desigur, şi reacţii prompte, eficiente despre care trebuie să vorbim deschis. Sincere felicitări Poliţiei Capitalei, prima instituţie care a făcut ceva serios pentru stabilirea răspunderilor şi pentru pedepsirea vinovaţilor! Pe de altă parte, nu mă încălzeşte cu nimic anunţul că domnii procurori au cerut nu ştiu ce dosar legat de ateleierele de tocat bani publici sub faldurile unei societăţi de ocrotirea animalelor. Una peste alta, cu toată tevatura declarativă, deocamdată anunţul mă lasă rece. Să vedem finalizarea cazului şi mai ales pe cine vor găsi vinovat onor domnii procurori. Fiindcă, după experienţele ruşinoase pe care le-am traversat cu procurorii jurat băsescieni, avem , cred, tot dreptul la o doză serioasă de scepticism. Până la proba contrarie, desigur, fiindcă sunt convins că nu toţi procurorii sunt copia la indigo a năimiţilor politici din sistem…
Cât priveşte reacţia autorităţilor locale , eu unul nu m-aş repezi cu sudalmele peste Primarul General, Sorin Oprescu. Mai am, încă, încredere în Sorin Oprescu şi, tocmaid e aceea, aştept ca lacrimile sale, nu mă indoiesc sincere, să fie urmate de măsuri ferme si categorice. Ajuns aici nu pot decât să îmi exprim scârba- acesta este cuvântul meritat!- faţă de declaraţiile nenorocite ale unui aşa –zis viceprimar. Că personajul este demn de tot dispreţul- asta este în afara oricărei discuţii, dar că nimeni din corpul edililor Bucureştilor nu i-a aplicat o sancţiune morală nefericitului personaj , asta chiar că este revoltător. Ca să nu mai vorbesc despre faptul că formaţiunea politică pe listele căreia a fost ales avea datoria morală să ia atitudine deschisă şi categorică.
Iar, dacă tot a venit vorba despre pârghiile legale pentru stârpirea haitelor de câini vagabonzi care stăpânesc şi sfâşie în voie Bucureştii şi ţara, nu pot decât să constat că ideea unui referendum este de-a dreptul stupidă. Adică nu este decât o nouă tragere de timp şi, desigur, alţi bani chelutuiţi de pomană. Pardon, nu chiar de pomană de vreme ce anumite operaţiuni pregătitoare referendumului trebuie să fie efectuate contra cost de către… dar mai bine haideţi să schimbăm vorba.
În final, dar deloc în ultimul rând, ridic două degete şi pun cu voce tare o întrebare: domnule preşedinte Traian Băsescu, într-o emisiune de televiziune, actriţa Minica Ghiuţă a povestit ceva despre nişte aur pe care, pe vremea când eraţi Primar General, actriţa Brigitte Bardot vi l-a pus în palmă pentru a plăti construirea unor adăposturi pentru câinii vagabonzi. Ce s-a întâmplat cu aurul acela? S-a cheltuit sau a fost tezaurizat? Unde a ajuns el, până la urmă? Sau a băsnit doamna Monica Ghiuţă? Chiar aşa, dar , oare, de ce, onor Poruratura noastră dragă , nu s-ar fi seizat din oficiu după o asemenea afirmaţie?