Șerban Cionoff: SCHIMB CELULĂ LA JILAVA PE CETĂŢENIE ÎN REPUBLICA MOLDOVA !

Mai nou şi mai nou la ce credeţi că l-a dus mintea sa îmbârligată pe Amiralul Dezastrului Naţional? Cică vrea să meargă aţă la Chişinău şi, odată ajuns acolo, să ceară cetăţenie moldovenească. Pe care, fireşte, este convins că o va şi obţine, că doar de-aia suntem noi fraţi.
Nimic de mirare, suntem doar în plină economie de tarabă, unde totul se schimbă, se vinde şi se cumpără, aşa încât nici nu văd de ce – mai cu seamă pentru Debusolatul Naţional !- nu ar fi devenit şi cetăţenia unui stat tot un fel de marfă.
Pe de altă parte, tot el, Traian Băsescu, alias Zeusache de chirpici,crede că are de partea sa un mare atu. Acela că le-a dat fraţilor de peste Prut cetăţenie românească în virtutea căreia, deşi Republica Moldova nu este încă membră a Uniunii Europene, fericiţii românizaţi, pot beneficia de drepturile de care se bucură toţi cetăţenii României , stat membru al marii familii moderne a Bătrânului Continent. Ce-i drept, la acea vreme, treaba asta nu a prea fost pe placul unora dintre Statele Fondatoare ale marii construcţii europene, ba chiar o prestigioasă publicaţie germană a folosit sintagma „extindere clandestină” ( a Uniunii Europene n.n). Subînţelegând prin aceasta că România mijloceşte, într-un chip cam incorect, drumul fraţilor noştri din Republica Moldova spre Edenul democraţiei moderne.
În fine, dar deloc în ultimul rând, cred că Traian Băsescu vrea, în acest fel, „să îşi ia tainul” (cunoaşteţi expresia, nu-i aşa?) pentru că le-a făgăduit moldovenilor intrarea grabnică în UE. Ceea ce, deocamdată, nu s-a prea întâmplat, dar contează mai mult bunele intenţii, nu-i aşa?…
Există, însă, şi o altă faţă a lucrurilor despre care aş vrea să mai discutăm. Mă refer la lanţul care se strânge în jurul lui Traian Băsescu şi a clicii sale (familia plus… famiglia!) şi care are şanse crescânde să îl proţăpească mintenaş după data –limită a mandatului prezidenţial. Mandat şi aşa prelungit cu încă doi ani după Referendum în sfidarea voinţei liber exprimate a majorităţii covârşitoare a românilor de către anumiţi protectori din afară care, mai nou, dau de înţeles că şi-au cam luat mâna de pe el. Şi, fatalitate!, cum şi-au luat-o ei, aşa se va face şi el ţăndări.
Un semnal clar, dătător de reci fiori pentru Traian Băsescu şi ciracii lui spurcaţi fiind decizia Parchetului General – pentru care şeful instituţie, Tiberiu Niţu, trebuie felicitat dar trebuie să i se spună că românii aşteptă ca instituţia pe care o conduce să îşi ducă treaba până la capăt – de a se apleca asupra celebrului „Dosar Nana”.Dosar pe care, după cum bine se cunoaşte, o comisie a Parlamentului României îl făcuse deja, dar care – în funesta tradiţie a modului de a-şi face datoria (?!) al celor ”cu Traian Băsescu în suflet”- avea mari şanse să fie îngropat sub munţii de praf ai uitării. Iar, dacă aşa încep să se profileze perspectivele de viitor apropiat, nu mai sunt atât de sigure garanţii că nu se va merge până la rădăcina răului. La Traian Băsescu, adică.
Drept pentru care ce şi-a zis Corsarul Flotei Devalizate? Ia să cer eu cetăţenie moldovenească şi să mă retrag la loc ferit până mai uită lumea de tărăşeniile mele. Curat gândire de (ne) demn urmaş al lui Ostap Bender, marele maestru al combinaţiilor din celebrele romane ale lui Ilf şi Petrov. Numai că, nedepăşind orizontul primelor pagini din „Levant”-ul lui Mircea Cărtărescu, Debusolatul Naţional nu are de unde să ştie că până şi celui care a jecmănit fără milă, cap- coadă, măreaţa Uniunea Sovietică tot grănicerii români, la vremea lor tot nişte oameni ai legii, i-au venit de hac. Atenţie mărită, Traian Băsescu et comp! Istoria se repetă sau, măcar în cazul vostru, de data asta se cam apropie ceasul bilanţului.
De asta cred că, dacă tot este atât de grijuliu, Traian Băsescu să facă bine şi să dea, contra cost sau pe de-a moaca, un anunţ la „Mica publicitate” în care să scrie cu subiect şi predicat: „Preşedinte, demis acum doi ani, schimb celulă la Jilava contra cetăţenie în Republica Moldova”.
Restul, vorba înţeleptului:”Vom trăi şi vom vedea”…
Şerban CIONOFF