Șerban Cionoff: ŞI PURTAREA NECUVIINCIOASĂ ÎN PREAJMA UNUI SFÂNT LĂCAŞ, TOT PĂCAT SE NUMEŞTE, DOMNILOR!

Aflându-mă, dimpreună cu soţia mea, pentru câtăva vreme, spre a poposi prin câteva legendare mănăstiri din judeţele Iaşi şi Neamţ- călătorie al cărei ghid ne-au fost Ana şi Mihai, admirabilii noştri nepoţi şi fini-ne-am gândit că ieri, 6 august, prăznuindu-se Schimbarea la Faţă a Domnului, am putea să poposim la Mănăstirea Trei Ierarhi, aflată în inima Florenţei Moldaviei , ctitoria lui Vasile Lupu, ridicată între anii 1637-1639. Şi asta cu atât mai mult cu cât aici îşi dorm somnul de veci Dimitrie Cantemir şi Alexandru Ioan Cuza cărora istoria şi cultura noastră le datorează enorm.
Numai că, ajungând noi la sfântul locaş nu mică ne-a fost mirarea să găsim uşile ferecate şi anunţul că vizitarea bisericii nu este posibilă între orele 12- 15. Trec peste împrejurarea că mai frumos şi mai corect era să fim înştiinţaţi între ce ore PUTEM să vizităm biserica şi nu între ce ore NU PUTEM să facem asta şi ajung la partea cea mai neplăcută a întâmplări: deşi era numai 11, 05 uşile bisericii erau încuiate iar prin prejmă nu se afla o cinstită faţă bisericească de la care să aflăm mai multe desluşiri.
Cum , soţia mea şi eu, nu eram singurii care vedeau, acum, că din toată minunăţia Sfintei Zidiri trebuie să se mulţumească doar … cu exteriorul, mi-am luat inima în dinţi şi am adresat o cuviincioasă o întrebare singurei persoane din toată curtea edificiului, un domn( să îi spunem deocamdată aşa!) care se îndeletnicea cu nişte trebuiri meşteşugăreşti prin grădină. Numai că, ce să vezi? Supărat nevoie mare de îndrăzneala mea de a îl deranja, nedându-i răgazul necesar pentru a se concentra asupra îndeletnicirilor sale, domnul (care, nici la cuvenitul meu „bună ziua” nu a binevoit să răspundă) mi-a aruncat cu glas răstit că „azi s-a terminat slujba şi biserica s-a închis”. Imprudent din fire, am recidivat cu întrebarea dacă nu s-ar putea ca, între timp, adică până la ora 12, biserica să se mai deschidă? Întrebare la care am primit un răspuns de-a dreptul năucitor: „Nu ştiu eu, dom*le ce treburi au ei”: Spre a încheia de-a dreptul apoteotic: „Veniţi altă dată, când o să fie deschis”.
Şi cu asta- basta! Individul a dispărut pe undeva în treaba lui iar noi, ceilalţi , am rămas să mai încercăm , tot fără rost, clanţele Sfintei Biserici.
Am totuşi o nelămurire: să presupunem că au intervenit nişte împrejurări care au făcut ca programul de vizitare (adică, presupusul program , fiindcă erau menţionate doare orele între care biserica NU PUTEA să fie vizitată!) să sufere modificări, dar nu era mai cuviincios să se găsească posibilitatea de a-i anunţa pe eventualii vizitatori despre asemenea schimbări de agendă?Cât îl priveşte pe individul care ne-a gratulat cu mitocănia sa sfruntată, eu înclin să cred că, deşi nu face parte din corpul slujitorilor acestei biserici, s-ar fi cuvenit ca cineva dintre mai marii săi, fie ei şi laici, să îi fi spus până acum că şi purtarea necuviincioasă în apropierea unui Sfânt Locaş tot o formă de păcat se cheamă!