• Home
  • De la prieteni
  • Șerban Cionoff: „SIMPLE COINCIDENŢE” ÎN CAZUL LUI DARIUS VÂLCOV? NU CRED!

Șerban Cionoff: „SIMPLE COINCIDENŢE” ÎN CAZUL LUI DARIUS VÂLCOV? NU CRED!

Cu vreo cinci decenii în urmă, la cursul de „Logică formală” pe care ni-l preda în anul I al facultăţii bucureştene de filosofie distinsul cărturar Ion Didilescu, dar mai ales în discuţiile aprinse şi spumoase din seminariile pe care le anima cu har rar asistentul nostru, Petre Bielz, unul dintre subiectele care ne-au captivat în cel mai înalt grad a fost cel al „erorilor logice”.
Ştiu că azi, când logica, la fel ca şi etica, au devenit nişte „ştiinţe reacţionare”(aşa după cum , prin 1950 şi ceva, în lugubrul „Dicţionar filozofic”/cu „z”, nu cu „s”, sic!, coordonat de Boris Ponomoriov erau considerate cibernetica, genetica, sociologia şi psihanaliza) aproape că nici nu mai este cazul să mai ne referim la aceste discipline pe care capitalismul nostru de cumetrie le-a scos din uz fără drept de apel. Cât despre ştiinţele dreptului, chiar că nu mai au avut nevoie de un ghiont calificat spre a scoate din discuţie având în vedere prăbuşirea la cote de-a dreptul jalnice în încrederea populaţiei pe care au făcut-o, cu mână calificată, vajnicii prokurori ai(In-)justiţiei carpato-pontico-dâmboviţene, ca şi ultra ascultătorii judecători-executanţi!
Dar, să revenim la erorile logice, dintre care cea mai interesantă ni s-a părut aceasta: „Post hoc, ergo propter hoc”. Tradus pe româneşte: „Dacă un eveniment s-a petrecut după un alt eveniment, asta nu însemnă că primul eveniment şi este cauza celui de- al doilea”. În acest fel, se face o deosebire categorică între relaţia de succesiune şi relaţia de cauzalitate a evenimentelor.
Iar pentru că, tot în acea perioadă făcea săli pline piesa lui Paul Everac „Simple coincidenţe”, mi-a fost uşor să fac o mai bună distincţie între coincidenţele întâmplătoare ale evenimentelor şi relaţiele de cauzalitate care ar putea exista între ele.
Mi-am adus de multe ori aminte de această chestiune pe care ştiinţa gândirii corecte o încadrează în categoria erorilor logice, dar mărturisesc deschis că , în cazul Darius Vâlcov, ea devine nu doar de domeniul evidenţei cartesiene, ci de-a dreptul flagrantă.
Aşadar, la anul de graţie 2015, ultra –neiertătorii procurori DNA l-au pus sub acuzare pe cetăţeanul Darius Vâlcov. Nu,însă, pentru încălcări (dovedite) ale legii comise în exercitarea mandatului de ministru de finanţe, ci- ţineţi-vă bine!- pentru nişte fapte din perioada când era primar de Slatina. Cu ani buni în urmă. Fireşte, nu am avut acces la dosar , dar, chiar şi din ceea ce a relatat presa, este o cauză destul de stufoasă, cu multe episoade neclare.
Întrebarea mea: de ce a trebuit să aştepte DNA până acum şi nu a făcut treaba asta până azi? Oare(şi) din cauza că , la vremea respectivă era primar al municipiului Slatina, dar şi membru al PD-ului?
De-aici încolo chiar că intrăm sub zodia lui „post hoc ergo propter hoc”. Două sunt motivele pentru care avansez supoziţia că la mijloc avem de-a face (şi) cu nişte simple coincidenţe – ca să le spunem,deocamdată, aşa…
Unu la mână: Darius Vâlcov , în calitate de ministru de finanţe, este cel care a avut o majoră contribuţie la gândirea şi la finalizare noilor Coduri fiscale, documente care, după cum se spune în lumea bună, o dată puse în aplicare, vor da serioase bătăi de cap unor agenţi economici dedulciţi mai degrabă la spolierea avuţiei naţionale decât la buna gospodărire şi la sporirea acesteia.
Doi la mână, iar aici cred că este subiectul cel mai fierbinte, tânărul şi ambiţiosul ministru de finanţe al României- accentuez precizarea „al României”- este cel care s-a opus, cu argumente şi curaj, politicilor cămătăreşti ale FMI. Fapt care, de bună seamă, va fi produs mari nemulţumiri acestui jandarm financiar travestit în Bunul Samaritean.Pe care l-a redus în ţară , deloc întâmplător, tocmai Amiralul Dezastrului Naţional, contra babane dobânzi şi restricţii draconice care cad tot în seama bietului român.
În consecinţă, ultra independenta DNA s-a pus fuguţa în mişcare şi a trecut la fapte. Repet, nu îl iau pe credit pe Darius Vâlcov şi nici nu vreau să îl inocentez pentru nişte fapte rele pe care se dovedeşte a le fi comis în calitate de edil al capitalei judeţului Olt. Aşa după cum nici nu exclud ca asemenea trebi să facă obiectul unor dosare mai vechi dar bine ţinute la sertar până când să vină semnalul:„Pac la <<Războiul>>!” Recte în oficinele năimite de cine trebuie. De unde a venit focul verde în cazul Darius Vâlcov, asta nu mai pot eu să vă spun.
Procedeu care nu face decât să îmi aducă aminte de lugubrul adagiu kominternist : „Nici-un dosar de cadre nu e atât de bun ca să fi promovat, nici un dosar de cadre nu e atât de rău ca să fii dar afară!”
Trag, aşadar, linie şi întăresc: nu sunt un justiţiar, ci doar un simplu cetăţean care este liber să îşi pună întrebări. După cum, fireşte, instituţiile statului de drepţi, rămase bine mersi în funcţiune cu aceleaşi conduceri niţel primenite prin rotaţia cadrelor sunt libere ca pasărea cerului să nu răspundă…

Parteneri