Șerban Cionoff: Traian Băsescu – „Bon pour l’Orient”. Și mai departe?…

serban-cionoff-150x150Conform dicţionarelor, expresia asta – „bon pour l’Orient”- desemna, în veacul al XIX-lea, mărfurile de proastă calitate care nu se pretau la gusturile lumii bune a Vestului dar erau tocmai bune să fie vândute în profit în ţările Orientului sălbatec. Fapt semnificativ, mai mulţi autori care, în nici-un caz nu pot fi socotiţi a fi atinşi de morbul urii de clasă, califică expresia ca fiind una colonialistă, adică una care desemnează o mentalitate tipică pentru cei care, din metropolă, dictau: „ce e bun pentru noi, nu e bun şi pentru voi, dar ce nu e bun pentru noi, este bun, pentru voi!”
O să mă întrebaţi: ce legătură este între vorba asta şi (încă) preşedintele României, Traian Băsescu? Iar eu am să vă răspund pe şleau: Este una şi încă una foarte solidă! O legătură de pe urma căreia noi, majoritatea covârşitoare a românilor, mai avem încă de suferit. Şi nu doar în aceste vreo 50 şi ceva de săptămâni care au mai rămas până la „ieşirea sa pe cale naturală din sistem” (am citat din productul gândirii celui mai penibil premier din ultimii 50 de ani ai istoriei româneşti!). Pentru că efectele nocive ale băsisismului sunt mult prea adânci şi mult prea multe, aşa încât va trebui să muncim ani de-a rândul pentru a le remedia, treptat-treptat.
Am spus: „Ieşire pe cale naturală din sistem”, în sensul că alegerile prezidenţiale, din anul 2014, reprezintă singura soluţie în firea, în natura lucrurilor, a sistemului democraţiei moderne şi statului de drept-dumneavoastră la ce vă gândeaţi? Dar, uite că, după cum o dovedesc cele mai recente ieşiri publice ale lui Traian Băsescu, încă locatarul abuziv din Delul Cotrocenilor nu se prea acomodează cu această firească soluţie. E din ce în ce mai ameninţător, din ce în ce mai colţos şi mai vehement. Suduie şi blestemă, înjură, porecleşte şi răspândeşte pe seama duşmanilor săi juraţi felurite isnoave compromiţătoare.
Chibiţii de pe margine, care şi câţi or mai fi rămaşi şi ăia?!, ronţăie seminţe şi şuieră cu tălâmbă plăcere: „- Aţi văzut,bă? E dat în paşte, nea Traian al nostru!” Iar altul, care ştie el ce ştie, că aşa i-a scris soră-sa Miţa, care a căpşunăreasă prin Spania, plus vărul Gogu care tocmai a fost prins la ciordeală prin Paris, adaugă cu ţâfnă: „- Băăă, să vă intre minţile-n cap, Băsescu are spatele asigurat … afară!”
– Sigur că da, sare cu gura un altul care e băiatul cel mai cult al comunei fiind singurul abonat de pe uliţa lui la „Click!” şi la „Cancan” (la amândouă şi deodată!), nu vezi că e cu Merkel ca cu soru-sa , cât despre americani ce să mai povestim?! Păi degeaba au pus ei radarul egzact aici, la noi, la Deveselu?
Oricât vi s-ar părea de ciudat, până la un punct, inşii ăştia chiar au dreptate!… Un Traian Băsescu, menţinut la butoane de către noile Înalte Porţi, cele ale lumii unipolare, ilustrează perfect eternitatea principiului:”în politică nu există sentimente, există numai interese.” Adevăr pe care V I Lenin l-a recunoscut cu o cinică sinceritate: „Politicul este economicul concentrat!”
În această cheie trebuie citită „simpatia şi susţinerea” de care are parte Traian Băsescu de la câţiva puternici ai Vestului. Pentru aceeştia, Traian Băsescu nu are ( şi nici nu a avut!) valoare, ci numai valoare de întrebuinţare. Care valoare de întrebuinţare – conform legilor naturii şi ,mai ales, a mecanismelor economiei de piaţă – se diminuează, încet dar sigur, aşa încât, de pe urma uzurii fizice şi morale produsul iese singur de pe plaja de oferte şi de oportunităţi. Sau, dacă nu vrea să iasă de bună voie, este ajutat, prin felurite procedee democratice: de la proteste de stradă la lovituri militare.
Sigur, nu poate fi vorba despre aşa ceva în cazul lui Traian Băsescu! Şi asta din mai multe motive asupra cărora nu voi stărui deocamdată.
Până una alta, câteva vorbe despre un zvon – câtuşi de puţin întâmplător reactivat, de către oficinele pro-băsiste, în aceste zile-, potrivit căruia lui Traian Băsescu i-ar fi rezervat un fotoliu călduţ, pe la NATO sau cam aşa ceva. Un post care să îi ofere imunitatea de care va avea nevoie ca de aer după ce va descăleca de pe mârţoaga Puterii.
Până la un punct înclin să cred aşa ceva. Dar, numai până la un punct. Fiindcă mă întreb: mai marii făcători şi desfăcători de trebi de la Bruxelles sau de peste Ocean nu ştiu ce hram poartă Traian Băsescu? Nu i-au dibuit firea şi caracterul?
Eu unul cred că ştiu, dovadă că l-au şi susţinut din răsputeri anul trecut. Cunoscând, lucru deloc măgulitor pentru noi, şi destule lucruri de rău despre năravurile neamului românesc şi, mai cu seamă, ale politichiei de pe aceste meleaguri.
Aşadar, Traian Băsescu este, prin excelenţă, un ”bon pour l’Orient”. „Pour l’Orient” dar nu şi … mai departe. Drept pentru care aş vrea să cred că diriguitorii din umbră cunosc ceea ce trebuie cunoscut despre stofa din care e croit personajul cu pricina şi mă îndoiesc de faptul că şi l-ar dori, aşa cum e, la ei, acolo. Iar dacă ştiu şi totuşi vor face ca zvonul de azi să devină, la anu’, realitate, atunci chiar că trebuie să începem să ne pune nişte serioase întrebări.
Trebuie, dar, mai bine, tac…