Șerban Cionoff: TRAIAN BĂSESCU EŞUEAZĂ RUŞINOS LA PERIFERIILE POLITICII

 

 Nu cred să mai existe cineva, om cu mintea acasă, pe care să îl mai mire atacul fără noimă pe care (din păcate, încă) preşedintele României, Traian Băsescu, l-a lansat împotriva distinsului om politic european Martin Schultz, pe care l-a acuzat- fără dovezi, fireşte!- că, prin atitudinea sa ar fi făcut dovada că socoteşte anexarea Crimeii de către Rusia ca pe ”un fapt împlinit”.

Asta e situaţia! Nu poţi să-i ceri cuiva care a absolvit şcoala vieţii făcând comerţ cu blugi şi al cărei lecturi nu au depăşit primele zece pagini dintr-o cărţulie a unui autor demi-monden, să îşi fi însuşit normele esenţiale de politeţe şi, cu atât mai mult, subtilităţile gândirii şi acţiunii diplomatice. Care nu sunt câtuşi de puţin facultative atunci când te erijezi în fac-totum-ul pe mare, în aer şi pe uscat al relaţiilor externe ale unul stat democratic modern, stat membru al Uniunii Europene şi al Alianţei Nord-Atlantice, un stat care merită să aibă un cuvânt avizat şi responsabil în dezbaterea şi soluţionarea dificilelor şi complexelor probleme cu care se confruntă Europa şi lumea zilelor noastre.

Distribuie prietenilor

Fiindcă – repet şi întăresc- afirmaţiile fără noimă pe care Traian Băsescu le-a aruncat pe piaţă vroind să îl pună într-o situaţie cel puţin incomodă pe Martin Schultz nu pot fi socotite doar nişte vorbe acolo, trântite mahalageşte peste gard de o chivuţă beată sau de um mardeiaş de teapa lui:”Hai să-ţi trag un cap în gură/Ca la casa de Cultură!” Nu, scandalagiul patologic a proferat aceste ziceri în calitate de şef al statului, iar pesoana pe care a jignit-o este, încă, preşedintele Parlamentului European.

Numai că –şi aici este cheia întregii istorii – domnul Martin Schultz nu se afla la Bucureşti într-o vilegiatură particulară. Domnia sa reprezenta familia socialiştilor europeni la un eveniment politic de o desosebită importanţă- lansarea candidaţilor alianţei USL- PC-UNPR la alegerile europarlamentare care vor avea loc la sârşitul acestei luni. Alegeri la care, potivit multor prognoze, PPE-ul, al cărui vasal jenant a fost şi încă mai este Traian Băsescu, va pierde caşcavalul şi, în urma cărora, un posibil preşedinte al noii Comisii Europene ar putea fi chiar Martin Schultz.

Or, cum Traian Băsescu s-a auncat deja cu capul înainte în bătălia europarlamentarelor, trup si suflet fiind el cu un anumit partiduleţ de anvergură sub media credibilităţii, este de la sine înţeles că abjectul atac la persoană făcea parte din recuzita circului mediatic cu certă miză partizană la care se dedă, fără ruşine şi fără a avea acest drept, Matrozul-Fără-Busolă.

Nu vreau să spun prin aceasta că dl Martin Schultz ar fi deasupra oricăror critici; dimpotrivă ştiu şi eu că domnia sa are de făcut faţă mai multor imputaţii şi rezerve venite din partea adversarilor săi politici. Dar asta este una, iar vizita domniei sale în România este altceva.

De aici şi murdăria morală pe care o vădeşte, spre ruşinea noastră, a  românilor cu scaun la cap şi cu bună credinţă, ieşirea pur şi simplu golănească a lui Traian Băsescu.

Să ne înţelegem, la momentul în care delegitimul preşedinte al României îşi profera otrăvitele insinuări, dl Martin Schultz se afla în ţara noastră ca invitat al PSD. Dar, din moment ce se afla pe pământ românesc, el era oaspete al României şi trebuie tratat aşa cum o spun şi ne învaţă legile ospitalităţii româneşti. De aceea, salut curajul şi radicalitatea replicii pe care ministrul nostru de externe, Titus Corlăţean, i-a dat-o nesăbuitului personaj. Replică întru totul meritată şi fără drept de apel, pe măsura fermităţii pe care şeful diplomaţiei româneşti trebuie să o dovedească ori de câte ori un rău-voitor sau un iresponsabil încearcă să aducă atingere Interesului Naţional.

Şi încă ceva, dacă auto-descalificatul preşedinte Traian Băsescu are cine ştie ce motive să nu agreeze prestaţia politică a  lui Martin Schultz, candidatul socialiştilor europeni la conducerea Comisiei Europene, atunci de ce mă rog frumos la domnul, acum aproape doi ani, la Bruxelles, s-a dus  glonţ tocmai la acelaşi Martin Schultz spre a-i înmâna docomentul ce pecetluia aşa zisul Pact de coabitare? Aşadar, când a fost el sincer în ceea ce îl priveşte atitudinea faţă de Martin Schultz: atunci sau acum?

La urma-urmelor, nici nu văd de ce ne-am mai mira de noua golăneală băsesciană? Totul nu este decât expresia disperării sale turbate văzând că  finalul aventurii sale prezidenţiale se apropie, iar ce va urma , pentru el şi clanul său nesătul şi corupt, după căderea cortinei, nu se arată a fi ceva prea luminos.

Greu, al dracului de greu, Traian Băsescu să te simţi de-acum epavă pe pământul pe care, tu şi ai tăi, l-aţi pustiit cu atâta neruşinare! Dar nici să eşuezi atât de murdar la periferiile vieţii politice nu e prea frumos, nu-i aşa?!…

                                                              Şerban CIONOFF