Șerban Cionoff: Traian Băsescu, președinte de onoare sau președinte de oroare?

Ghiduş foc, după cum îi este felul, Traian Băsescu a ieşit pe sticlă şi a mai lămurit poporul, aşa cum se pricepe el mai bine. Adică l-a mai aburit o dată… Cine şi cât îl mai crede, azi, rămâne de văzut. Dar un lucru este dincolo de orice îndoială, Traian Băsescu vrea să arate că încă nu şi-a spus ultimul cuvânt, că nu stă ascuns în dulap sau după uşa de la bucătărie şi că în ălea 60 şi de săptămâni pe care le mai are de stat în Dealul Cotrocenilor se va da, zi şi noapte, peste cap ca să arate că a învăţat ca pe apă lecţia lui „nu cotează, Jean boxează!”
Cui anume vrea, Traian Băsescu, să-i demonstreze treaba asta? Marii majorităţi a românilor pe care i-a minţit fără remuşcare- în nici-un caz? Fidelilor săi, câţi or mai fi rămas şi poate nici pe atât, fiindcă şi ăştia aleargă într-o ordine ca arată mai degrabă a mişcare browniană după un alt „lider-locomotivă”. Poate că doar frăţânilor dintr-un anume partid „frate mai mare” care îşi mai leagă anumite spreanţe la europarlamentarele de la anul de marele-micul maestru al combinaţiilor din Cetatea lui Bucur. Şi care, se vede treaba, încă nu s-au dumirit că mergând pe mâna moartă a Amiralului Dezastrului Naţional riscă, ei înşişi, să intre într-un oareşce impas. Mic, mare sau mijlociu, om trăi şi om vedea…
Sincer să fiu, chiar că nu mă prea mai interesează propoziţiile pe care le-a aruncat în eter (încă) preşedintele în exercţiu. Două dintre zicerile sale mi-au atras, însă, luarea aminte:
-1) După ce nu va mai fi preşedinte, Traian Băsescu nu va avea sfieli să meargă în faţa oamenilor legii care ar dori să îl cerceteze. Haida-de!… Pentru ce mă rog să îl cerceteze, că doar peste Dosarul Flota s-au aşternut praful şi pulberea şi nu prea văd cum s-ar descurca un om al legii, cinstit şi curajos, care ar vrea să ia la mână istoria asta foarte urât mirositoare prin labirinturile parşive pe care scrie „acces interzis!”. Dar, fie şi presupunând – prin metoda reducerii la absurd – că Traian Băsescu se va duce în faţa procurorilor cerând să fie cercetat, fără patimă şi părtinire, chiar că trebuie să fie foarte slab de înger cineva care crede că se va găsi un procuror care să facă treba asta? Sau poate că se va găsi unul, dar cu siguranţă că unul venit din spaţiul intergalactic şi în nici-un caz dintre aceia de o seamă cu vajnicii militanţi „cu Traian Băsescu în suflet”, care, mai an, scoateau oamenii în stradă şi îi puneau să jure pe Biblie cum au votat la referendum.
-2) A doua zicere, la fel de gogonată, a lui Traian Băsescu a fost cum că, după lăsarea sa la vatră, va reintra în politică .Dar nu ca un militant activ şi frenetic, ci poate (fiindcă tot l-a pomenit pe Ion Iliescu) ca un fel de „preşedinte de onoare”. Ce-i drept, Traian Băsescu nu a pronunţat sintagma , dar e foarte clar unde bătea vorba lui. Lăsând la o parte faptul că în toţi aceşti ani cât s-a aflat cocoţat în fruntea Statului de Drepţi el nu a fost, nici pentru un sfert de ceas, ieşit din politică, vreau totuşi să ştiu dacă nu cumva în acest binom „Traian Băsescu-onoare” nu există o contradicţie în termeni? Şi teamă îmi este că este una şi, mai ales, că această contradiţie rămâne definitivă, ireconciliabilă! Aşa încât, ar fi mai corect, pentru Traian Băsescu şi acoliţii săi, să folosească sintagma: „preşedinte de oroare”. Sună mai bine, mai aproape de adevăr!
În rest, prin noua sa ieşire la tele-rampă, Traian Băsescu ne-a adus aminte, dacă mai era nevoie?, că zicerea „haideţi să vorbim discuţii”, culme a „Beţiei de cuvinte”, nu şi-a pierdut nimic din jalnica sa actualitate.