Nu mai este mult până vom afla ce a decis Curtea Constituțională privind dezincriminarea abuzului în serviciu, decizie cu efectiv impact asupra mediului nostru juridic și social. Împrejurare în care este și firesc interesul cu care se aștepta opinia șefei DNA, Laura Kovesi. Opinie care nici nu s-a lăsat așteptată, zilele trecute, fiind difuzată în spațiul public în termeni categorici:,, Asistăm în ultima vreme la un asalt asupra justiției și nu este un asalt din partea cetățenilor. La fel, și prin această problemă falsă, că abuzul în serviciu blochează administrația, am auzit-o tot de la persoane care sunt cercetate în dosarele noastre și de la susținătorii lor.’’
Cu tot respectul pentru instituția DNA, ca și pentru Laura Kovesi, îmi permit să nu fiu de acord cu această declarație. Pentru cel puțin două motive:
-1) Pe baza căror norme juridice ale statului nostru de drept, stat membru al Uniunii Europene, îi decade Laura Kovesi din drepturile lor cetățenești pe cei ale căror dosare se află în cercetarea DNA și care, până una alta, nu au fost condamnați definitiv? Asta de vreme ce domnia sa instituie o categorică ruptură între ,,cetățeni’’ – cei care, în opinia Laurei Kovesi, nu s-au pronunțat asupra dezincriminării abuzului în serviciu- și .. restul lumii, adică aceia care au discutat, la obiect,despre blocajele produse de către factori de decizie și de execuție din administrație de teama că ar putea fi acuzați de comiterea sau de favorizarea unor abuzuri în serviciu.
– 2) Deține Laura Kovesi dovezi certe, incontestabile, din care reiese că gazetarii care au semnalat numeroase situații de acest fel fac parte dintre susținătorii unor persoane cercetate de procurorii DNA? În acest caz , o rog să ne spună, cu nume și prenume, cine sunt acești gazetari și ai cui susținători sunt?
Cât privește patosul cu care Laura Kovesi respinge ideea dezincriminării abuzului în serviciu și insistă ca, la rândul lor, judecătorii Curții să nu dea o decizie favorabilă în acest sens, după umila mea părere domnia sa are, de data asta, foarte multă dreptate. Fie și numai pentru simplul motiv că în lumea justiției din scumpa noastră patrie nu operează noțiunea ,,abuz în serviciu’’. Și nu nici nu va opera atâta vreme cât în România, nu avem o Lege a răspunderii patrimoniale a magistraților. Lege pe care Livia Stanciu, proaspăt numită de către președintele Klaus Iohannis judecător la Curtea Constituțională – în calitatea sa de șefă a Înaltei Curți de Casație și Justiției și de aliată de nădejde a DNA- s-a străduit din răsputeri ca o asemenea lege să fie blocată în Parlament, făcută uitată și, până la urmă, aruncată la coș.
În consecință, reparațiile materiale cuvenite celor cărora CEDO le-a făcut dreptate vor fi, și de acum înainte, plătite de la bugetul de stat și nu din veniturile conaționalilor noștri, ale procurorilor și judecătorilor care au dat asemenea verdicte incorecte și umilitoare pentru cei care au suferit mari daune materiale și morale de pe urma lor. Verdicte care, sunt, prin ele însele, tot atâtea abuzuri în serviciu comise de către magistrați prin exercitarea incorectă a atribuțiilor.
Este limpede, așadar, de ce șefa DNA, Laura Kovesi, nu dorește cu nici-un chip să fie dezincriminat abuzul în serviciu în administrație. Pentru că, în justiție, abuzul în serviciu deși există – din păcate, într-o îngrijorătoare proporție crescândă– el nu este și incriminat. Iar, dacă nu este incriminat, nici nu poate să fie dezincriminat! Pe cale de consecință, dacă, pentru magistrați, abuzul în serviciu nu este dezincriminat, atunci de ce ar fi el dezincriminat în administrație?
Asta da independență a puterilor și egalitate în fața legii a tuturor instituțiilor statului de drept!