Șerban Cionoff: UNIFORMA DE LA RAHOVA NU VREI SĂ O PROBEZI, TRAIAN BĂSESCU?

Cu aproape cinci decenii în urmă, la Clubul Universității București, aflat în clădirea de pe Bulevardul Schitu Măgureanu, unde este astăzi facultatea de sociologie și asistență socială, am avut fericita ocazie ca, în numele revistei ,,Universitas’’, să fiu (ca să zic așa) moderatorul unei întâlniri a studenților Almei Mater cu doi membri ai Academiei Române, nume marcante ale științei și învățământului: matematicianul și logicianul Grigore C. Moisil și fizicianul Valeriu Novacu. După ce partea oficială a întâlnirii s-a încheiat , mi-am permis, dimpreună cu alți colegi și prieteni participanți la întâlnire, să îi invit pe distinșii noștri oaspeți să mai rămână ceva vreme , invitație care, după cum suna un clișeu din comunicatele oficiale de presă ale vremii, ,,a fost acceptată cu plăcere’’. Cum eram în anul 1969, adică în vremea unui relativ dar real dezgheț politic, ideologic și cultural , iar la prohibiția la alcool până la orele 10 a.m. nici-un om cu toate țiglele pe casă nu se gândea, cei doi magiștri au luat loc în bărulețul clubului și, la un pahar de vorbă, au intrat în dialog cu studenții foarte curioși să îi cunoască și altfel decât din cărți sau ex catedra.
De felul său mai rezervat, mai tăcut, Valeriu Novacu s-a rezumat la câteva observații la obiect din domeniul fizicii. În schimb, domnul Gri-Gri, cum i se spunea cu drag lui Grigore C.Moisil, ne-a oferit un adevărat regal. Cum pe atunci nu aveam în dotarea redacției și niscai reportofoane, discuția nu a fost înregistrată, dar câteva crâmpeie mi-au rămas în memorie și cu greu le-aș putea uita…
Bunăoară, îmi amintesc de o butadă a lui Moisil care suna cam așa: ,,De ce purta Napoleon tricornul cu vârful în față?/-?/- Ca să îi deruteze pe adversari. Ei credeau că fuge la stânga sau la dreapta și, când-colo, el fugea drept înainte.’’ Tot cu același prilej, Moisil a mai lansat o zicere plină de haz dar și de înțelepciune. Iat-o: ,,Cum e cel mai bine să îi răspunzi unuia care se crede Napoleon? Foarte simplu, Maiestate, tricornul ăsta vă stă de minune, dar , dacă plecați la bătălie, la Waterloo, mai bine lăsați-l acasă, ca să nu vă ia urma, după el, dușmanii!”
De multe ori mi-a fost dat să îmi amintesc această zicere, dar de puține ori mi s-a părut că ea se nimerește atât de bine decât acum, când îl tot aud pe Traian Băsescu ieșind în public și clamând ba că el îl învață pe noul președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon, cum să își exercite mandatul, ba că el ar fi cel mai bun prim ministru al guvernului care se va constitui după alegerile din 11 decembrie.
Iar, dacă în ceea ce privește auto-propunerea adresată noului șef al statului de la Răsărit de Prut răspunsul a venit repede și sec, bag seama că aici, la noi, pretențiile bezmetice ale Amiralului Dezastrului Național nu și-au primit încă răspunsul meritat. Motivele ar fi multe și felurite, adică fie că oamenii s-au săturat de palavrele panglicarului populist , fie că lumea are alte trebuiri acum, cu nici două săptămâni înainte de vot. Din păcate,realitatea ne arată că nu putem face abstracție de alternativa – absurdă și rușinoasă- că pot exista și concetățeni de-ai noștri ,,cu Traian Băsescu în suflet’’, care abia așteaptă să îl vadă uns în funcțiuni de stat și chiar de partid.
Numai că, de vreme ce o asemenea rușinoasă ipoteză este de-acum prezentă în spațiul public, este cazul să ne gândim foarte serios la circumstanțele în care este posibil ca acest toxic și până la urmă funest personaj să fie liber ca pasărea cerului și să ne poate râde pur și simplu în nas. Totul datorându-se mai mult decât vinovatei îngăduințe cu care (in)justiția din scumpa noastră patrie îi tratează pe Traian Băsescu și șleahta sa criminală. Pentru că, să nu uităm lucrul acesta!, dacă unui alt cetățean al statului de drepți, magistrații îi aplică pe repede înainte, pedepse foarte aspre, dintre care, multe, foarte multe chiar, vor fi cu siguranță făcute praf și pulbere la CEDO, în schimb, pentru Traian Băsescu și ai lui, strategia și tactica cu brandul atât de nimerit (in)justiției răs-reformate- ,,batista pe țambal’’- merge ca unsă.
Asta deși suntem tot mai mulți cei care tare am mai vrea ca principiul lui ,,după faptă și răsplată’’ să i se aplice celui care a scris cea mai rușinoasă pagini din istoria post-decembristă a României.
Până atunci, eu zic să ne întoarcem cu gândul la butada lui Grigore C.Moisil și, schimbând ceea ce este de schimbat, să îi spunem de la obraz individului cu pricina: ,,Bine-bine, tu vrei fracul de prim ministru, dar uniforma de la Penitenciarul Rahova nu vrei să o probezi, Traian Băsescu?’’