Șerban Cionoff: VĂ ROG SĂ NU MAI TĂCEŢI, DOMNULE PRIM MINISTRU!

A trecut o săptămână de când Curtea de Apel Bucureşti a dat de toţi pereţii cu sentinţa netoată de pe urma căreia o femeie simplă, Mariana Rarinca, a făcut 191 de zile fără ca să i se poate dovedi vina. Singura cauză pentru care a fost ea osândită rămânând faptul că şi-a permis să o supere rău de tot pe însăşi preşedinta ÎCCJ, Livia Stanciu. Care, verticală din fire cum o ştim, a recurs la singura cale pe care a socotit-o ca fiind legală şi anume „ parteneriatul de nădejde” cu CSM-ul. Şi aşa de zdravăn s-a dovedit acest parteneriat cam… contra natrurii, încât, mintenaş, nesăbuitei femei i s-a încropit, de către prokurorii Laurei Codruţa Kovesi, dosarul de pe urma căreia a fost băgată la zdup.
Normal şi firesc, o dată dovedită fiind nemernica lucrătură, ar fi trebuit ca atât Livia Stanciu cât şi Laura Codruţa Kovesi să îşi dea demisia din funcţiile pe care, direct sau indirect- adică prin slujbaşii pe care aşa cum i-au instruit aşa îi şi au-,se fac vinovate pentru această încălcare extrem de brutală a legii şi a legalităţii.
Normal şi firesc ar fi fost ca, luând cunoştinţă despre această ispravă odioasă, ministrul justiţie în exerciţiu să fi făcut el pasul hotărât în CSM şi să ceară plecarea din funcţii a celor două persoane, devenite emblematice pentru halul în care arată (in)justiţia scumpei noastre patrii. Nu a făcut-o şi nici nu o să o facă, el fiind, pe de o parte, procuror în cuget şi în simţiri, iar, pe de altă parte, având la activ înalta calitate de de purtător de cuvânt al Procuraturii pe vremea şefiei Laurei Codruţa Kovesi.
Din toată această încrengătură urâtă s-a ajuns până acolo încât preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu şi-a luat inima-n dinţi şi i-a scris preşedintelui României, Klaus Iohannis, cerându-i să îşi exercite prerogativele pentru ca acele două persoane să fie scoase din funcţiile pe care le-au terfelit într-un hal inadmisibil.
De-aici încolo, însă, morişca asurzitoare a nostalgicilor totalitarismului cu mască justiţiară s-a pornit şi să te ţii nineacă huruială de ameninţări şi de vaiete. Fireşte,la datorie, adică pe post de băgător sub preş al gunoiului moral şi deontologic din (in) justiţie, a fost- şi de această dată!- tot CSM-ul. Care a scos de la hruba din subsolurile istoriei noastre mai mult sau mai puţin recente toate zoaiele din arsenalul totalitarismului revanşard sub lozinca „apărării independenţei justiţiei”. Pe care, aşa cum reiese din ultimele declaraţii publice ale CSM, o putem, de-acum înainte, asocia cu o altă lozincă totalitarist-proletkultistă:”Dai în mine? Dai în tine, dai în fabrici şi uzine”.
Fapt semnificativ, până şi magistraţii au cerut demisia celor două făptuitoare- partenere ale acestei de-a dreptul inadmisibile încălcări ale libertăţii şi demnităţii, a condiţiei esenţiale a personalităţii omului, dovadă foarte demna, admirabila luare de poziţie publică a Asociaţiei Magistraţilor. Luare de poziţie căreia i se asociază, răspicat, alţi şi alţi demni slujitori ai supremaţiei legii şi legalităţii. Numai CSM-ul o ţine langa-danga şi aruncă tot felul de fraze anapoda, ba lacrimogene ba teribil ameninţătoare,de mai-mai să te crezi şi tu vinovat fiindcă nu ai pupat pulpana prokurorilor. Ştiţi mai ales a căror anume prokurori? Păi tocmai ăia unşi de Amiralul Dezastrului Naţional pe care , sub lugubru-i ministeriat, i-a băgat cu forţa în corpul magistraţilor o altă prokuroare emblematică, Monica Macovei. Corp de unde a promis ministrul(încă în exerciţiu) al justiţiei, Robert Cazanciuc, să nu îi scoaţă cât va fi el ceea ce (din păcate, încă) este.
Invocându-vă, ca partener de legământ şi pe dumneavoastră, domule prim ministru, Victor Ponta. Sincer să fiu, aşteptam de la dumneavoastră, domnule prim ministru, să ne spuneţi şi nouă dacă (încă) ministrul justiţiei a avut acordul domniei voastre să vă citeze cu nume şi prenume sau a făcut-o aşa,de capul lui? Nu aţi răspuns, dar acum a trecut povestea…
De data asta, însă, domnule prim ministru, Victor Ponta, vă rog să răspundeţi cu subiect şi predicat, care vă este părerea în această nenorocită poveste? Şi ştiţi de ce mă adresez domniei voastre ? Foarte simplu, fiindcă v-am votat şi încă am încredere în dumneavoastră.(Între noi fie vorba, ştiu foarte bine că nu asta este şi părerea vechiului meu prieten, Lucian Avramescu, dar sunt sigur că, om integru şi inteligent cum îl ştiu, nu mi-o va cenzura!)
Cât îl priveşte pe preşedintele Klaus Iohannis , vă spun cu mâna pe inimă de ce nu aştept răspunsul domniei sale, fie şi la scrisoarea pe care i-a adresat-o preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Foarte simplu, pentru că nu l-am votat şi nu am, nici acum, încredere în prestaţia sa.
De aceea, vă rog , domnule prim ministru, Victor Ponta, să nu mai tăceţi. O fi, ea, tăcerea, de aur, da, de data asta, tăcerea dumneavoastră prelungită ar fi un teribil motiv de dezamăgire.
Şi, sincer vă spun, mi-ar părea foarte rău să se întâmple aşa ceva…
Şerban CIONOFF