Șerban Cionoff: VOI CE PEDEPSE V-AŢI DA, MĂI, JUSTIŢIARII LUI PEŞTE PRĂJIT?!

Că procurorii au ajuns să fie spaima bietului român pe care îl hărţuiesc din sculare în culcare şi, mai abitir, din culcare îl sculare, asta nici că mai era nevoie să o mai spun! L-am numit „bietul român”fiindcă de regulă pe el pică măgăreaţa , marii infractori fiind cercetaţi mai degrabă aşa, mai mult de dragul tele-justiţiei. Scriu foarte apăsat această propoziţie, fiindcă, bunăoară, Elena Udrea este bine-merci, dă interviuri şi alternează, în pas de „Hei mambo-mambo italiano”, dusul pe la parlament cu dusul pe la Poliţie. Cât despre Amiralul Dezastrului Naţional şi a lui ceată,Dumnezeu cu mila…
În aceste condiţiuni ce să mai facă şi ei, justiţiarii lui peşte prăjit, ca să nu se plictisească între atâtea NUP-uri la comandă de politichie subţire şi alte avize de hărţuială sălbatecă, dar şi alea tot cu dedicaţie ? Păi ce să facă dacă nu nişte mânăreli acolo, numai bune să le mai crească nivelul de trai material şi spiritual?
Drept pentru care ce şi-au zis niscai procurăraşi din municipiul de pe malurile Begăi? Ia să ne facem noi că ne pensionăm, dar asta numai aşa, de sanchi pontu*, fiindcă toată vremea asta, adică preţ de vreo trei sau patru anişori, au încasat bănet zdravăn şi din leafă şi din pensioară. Bănet nu glumă fiindcă nu ştiu dacă vă mai aduceţi dumneavoastră aminte că, la masacrul acela mârşav la care ne-a supus, în 2010,la o anumită comandă externă, pe noi, bugetarii de atunci, Traian Băsescu şi premierul său zis şi sfert-de-buletin (şi vroiau să îi supună şi pe pensionari, dar aceştia au scăpat din nişte motive despre care le vom mai discuta…), iar, pe ei, magistraţii, i-au cam sărit.
Aşa după cum ştie toată lumea că, de ani de zile, statul român plăteşte de la buget purcoaie de bănet ca să acopere despăgubirile pe care le-a stabilit CEDO după ce a invalidat şi invalidează „ la foc continuu” sentinţe sau neghioabe sau pur şi simplu de rea credinţă, dictate de către procurori judecătorilor, în loc să ia aceste sume din purcoaiele de bănet de care nu se mai satură justiţiarii lui Papură Vodă. Şi asta numai pentru că nu avem , după atâta amar de ani, o lege care să stipuleze clar şi necondiţionat răspunderea materială a magistraţilor.
Bine însă că avem încă „bine merci” pe scaun un aşa-numit ministru de justiţie, tot procuror şi el, care le-a făgăduit ortacilor săi procurori că, pe toată perioada mandatului său, nu îi va clinti nimeni din corpul magistraţilor. Acolo unde i-a vârât cu anasâna fosta ministreasă Monica Macovei, de profesie tot procuror, azi euro-parlamentară şi mai ales euro-delatoare. De ce nu s-a învrednicit ministrul Robert Cazanciuc să propună un asemenea act normativ-pe care ideea însăşi de supremaţie a legii şi legalităţii şi a egalităţii tuturor în faţa justiţie îl cerea în mod imperios ? Nu avem cunoştinţă şi poate după ce va trece şi Congresul de mâine al PSD se vor găsi oameni de bine din propriul partid să îl întrebe „cum?” şi „mai ales?” în interesul cui îşi exercită mandatul ministerial încredinţat în temeiul Programului de guvernare?
Ce-i drept, o dată, mai demult, premierul Victor Ponta i-a cerut acestui personaj demn de Cartea Recordurilor ( „recorduri” dar numai cu condiţia ca alea să fie acolo, la duşmani!) să demisioneze din nu ştiu ce pricină, i-a cerut, dar la urmă s-a răzgândit. Poate şi fiindcă oameni suntem şi nu se face ca între noi, procurorii de meserie şi rubedenii ce ne ţinem, să te pretezi la aşa ceva. Rezon!
În vremea asta, dacă tot le-a mers gigea de bine treaba procurorilor hoţomani din Timiş, ia uitaţi-vă ce şi-a zis un judecător din Caraş- Severin, judeţ învecinat: „Oare cum mi-a sta mie cu o şpagă de vreo 80 000 de euroi?” Şi cât ai spune „reforma justiţiei” i-a şi înhăţat!
La urma-urmelor, dacă mă gândesc mai bine, poate că , totuşi, inşii ăştia chiar şi-au câştigat pe merit bănetul. Ştiu că mă veţi întreba: Care merit?”, iar eu am să vă răspund cu vorbele lui Nea Fănuş Neagu(binecuvântată fie-i amintirea!): „Păi ce, e de ici-de acolo să te ducă mintea la toate alea?”
Scriu toate acestea cutremurat de o nemaipomenită revoltă!Scriu şi mă întreb, oare ce blestem s-a abătut asupra justiţiei române care i-a dat pe un legendar cărturar de talia lui Istrate Micescu, sau, mai aproape de noi, pe un Tudor Drăganu, pe Sanda Ghimpu sau pe Traian Ionaşcu? Scriu şi nu aş vrea câtuşi de puţin să îi fac să roşească, în mod nedrept şi nemeritat, pe adevăraţii slujitori ai Justiţiei României, profesionişti devotaţi ideilor de Justiţie Imparţială şi de Dreptate Socială în acest stat al nostru, cu adevărat democratic, stat de drept, stat modern, membru al Uniunii Europene.
Drept pentru care închei cu o întrebare câtuşi de puţin retorică: „Când va avea de gând ministrul justiţiei, Robert Cazanciuc, sub a cărui autoritate îşi desfăşoară activitatea procurorii şi care ocârmuieşte şi familia judecătorilor, să sesizeze CSM-ul, al cărui membru de drept (încă) este în legătură cu aceste scandaloase fapte?”
Dar, după ce am scris-o, îmi dau seama că vorbesc fără rost, drept pentru care închei şi mă iscălesc. Nu însă înainte de a mai pune o altă, scurtă întrebare: „Oare ce condamnări ar fi cerut , aceşti magistraţi ai lui Peşte Prăjit, pentru asemenea delicte, fireşte pentru alţi făptuitori?”Şi, dacă tot a venit vorba: „Lor, cam ce pedepse şi-ar da? Bineînţeles… cu suspendare!”