Șerban Cionoff: AUTOSESIZAREA CA FRECŢIE LA UN PICIOR DE LEMN!

Încă o dată (şi pentru a câta oară?) ne îmbătăm cu apă rece. Lumeeee, lumeeee, daţi-vă aproape să auziţi ce n-aţi mai auzit şi să vedeţi ce n-aţi mai văzut!

Măria Sa Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- dânsul, personal- s-a autosesizat în afacerea cu terenul care ar fi fost al urmaşei Brătienilor dacă în acte aceasta nu ar fi apărut ca moartă. Şi, prin urmare, a intrat în posesiunea prietenului de suflet al primei fiice prezidenţiale.

Gata, s-a pornit morişca entuziasmului şi a meliţatului de vorbe-n vânt. Mamă-mamă!!! Să te ţii anchetă ! Să vezi ce o să iasă!Până aici le-a fost!

Distribuie prietenilor

Sincer de tot vorbind, eu unul mă trag ceva mai la o parte şi v-o spun

pe aia dreaptă: „vacs Albina , mandolina!”

Sau, mai direct, frecţie la un picior de lemn!

Sau în termeni mai moderni, încă un serial răsuflat din start  din interminabila şi ultra-mincinoasa telenovelă „Justiţia noastră ie independentă până peste poate… şi încă ceva pe deasupra!”

Alegeţi orice variantă doriţi fiindcă tot acolo ajungeţi!

Am scris „justiţia noastră”, adică justiţia lui Băsescu şi băieţii lui, fiindcă această justiţie numai a lor este! A lor şi a altora de teapa lor.

Poate să pară fără rost dar vreau să precizez fără nici-o rezervă: am toată stima pentru profesioniştii din justiţie, indiferent în care dintre breslele ei lucrează. Numai că nu aceştia dau tonul şi nu aceştia deţin pârghiile şi butoanele trebilor. Mai mult, degeba se schimbă la vârful piramdei ceva dacă, pe verticală, la nivele intermediare, rămân inşi”cu Traian Băsescu-n suflet”.

Acestea fiind zise, să ne întoarcem la ale noastre. Care „ale noastre”, până la urmă, tot în capul nostru se parg. Ca de pildă mormanul acela de – parcă 10 milioane de euroi- bănet care trebuie să i se plătească prietenului primei fiice a ţării .Direct din visteria ţării, deci din buzunarul cetăţeanului.

Iar chestia asta nu a decis-o nici A M Press , nici Lucian Avramescu şi nici măcar umilul iscălitor al acestor rânduri. Nu, a hotărât-o exact justiţia română, aia ultra reformată şi super- independenta politic. Care justiţie , după atâtea cotituri prin meandrele reformei, şi-a pierdut busola.

Să mai adaug acum că această despăgubire „în fals” s-a făcut cu maximă celeritate, într-un an, asta în vreme ce oamenii obişnuiţi  aşteaptă cu anii să –şi afle dreptate? Care dreptate, nu o dată, esti şi strâmbă de mama focului? Nu mai adaug, fiindcă treaba este ştiută. Şi aşa rămâne…

De aceea , nici nu mai fac pronosticuri, la aflarea veştii despre „autoseizarea”  cu pricina. Om trăi şi om vedea.

Deocamdată , nu vă spun decât atât : corb la corb nu-şi scoate ochii.

Aşa că nu vă mai îmbătaţi cu apă rece. Autosesizarea asta nu-i decât  o frecţie la un picior de lemn.

Încă una!

Adică, nici prima nici ultima…

 

Şerban CIONOFF