Românca Simona Halep câștigă, uluitor, după un meci care părea să-i fie potrivnic, turneul Roland Garros. Americanca – numărul unu al Americii – este bătută de românca Simona Halep, numărul unu mondial. Meciul a debutat greu, apăsător, pentru suporterul român din Paris, de acasă, din mine sau de aiurea. Românca a biruit cu o forță inimaginabilă a revenirii. Scorul nu spune mare lucru. Primul set e câștigat de americancă. Al doilea de fata de acasă. În al treilea, România joacă răzbunarea umilinței nemeritate. Nu mai suntem – măcar o zi – căpșunarii Europei. Simona Halep, tigroaică din Carpați, rupe dinții care ne mușcă urât și arată, pe felia sportului numit tenis, că suntem. SUNTEM. Am trăit o emoție rară, după multe lacrimi de învins mondial. Ce e Roland Garros? Un mare concurs sportiv, cu bani mulți, cu glorie, cu emoții în granița infarctului. Dincolo de asta e o șansă, din ce în ce mai rară, de a asculta imnul României în marile arene ale planetei. Te îmbrățișez, cu un vers de dragoste, copilă.
Un scriitor m-a sunat să-mi spună că ți-ai operat cândva sânii, care te încurcau în drumul performanței, făcându-i mai mici pentru a putea juca la cel mai înalt nivel al competițiilor lumii. E un fel de jertfire de sine. Nu știu dacă-i așa, fiindcă multe fete/femei își fac operații de mărire, iar un astfel de gest asumat înseamnă asumarea gloriei prin sacrificiu. Spun asta acum, fiindcă Simona Halep dărâmă toate mitingurile de acasă și ne întoarce cu fața spre noi, arătându-ne cum suntem – frumoși de-o veșnicie și ceva. Mulțumesc, fată frumoasă. Ai luminat planeta sufletului celor rămași acasă și a celor plecați să-și caute tristețea aiurea, căpșunarii nimănui. Ai făcut, în anul României centenare, gestul de a învinge la Mărășeștii din Paris.
Lucian Avramescu